Page 164 - unirea4-5

4-5
Discursul narativ pendulează între indicativul
prezent şi indicativul trecut. Acestea sunt elemente
semnificative în construcţia subiectului, deoarece
amintirile sunt aduse în planul prezentului, momentele
vieţii intersectându-se până la o stare de confuzie
interioară. De multe ori, asistăm la o confesiune a În cadrul romanului apar câteva elemente ale
Geliei, care generează stări ambigue, de o intensitate artei narative, care conferă originalitate scrierii.
dramatică uluitoare. De fapt, pentru eroină, trecutul Personajele, la rândul lor, scriu şi ele o carte.
sau prezentul devin unul şi acelaşi moment, căci De pildă, Ion Gheorghe Antim scrie o operă intitulată
intensitatea trăirilor nu-i mai dă voie să iasă din acest sugestiv Cartea vieţii, capitolul I purtând numele
spaţiu al gândurilor care o macină: „De douăzeci şi Dragostea. Acesta este un element simbolic pentru
doi de ani plângi ori surâzi, te uiţi în oglindă şi întâmpini înţelegerea personalităţii acestui personaj atât de
răsăritul soarelui ca pe un drumeţ care ştie că îl aştepţi, complex. Toate adevărurile despre gândurile lui cele
umblă peste prăpastie, şi nu-ţi poţi apropia inima celui mai ascunse sunt prezentate în această carte, pe care
care-ţi stăpâneşte inima. Inima lui Ion Gheorghe numai Gelia ştie să o citească în cheia potrivită. În
Antim, inima lui Vladimir pe urmă. Celelalte fapte ale consecinţă, eroina reuşeşte să tălmăcească labirintul
tale nu sunt nimic, deoarece niciuna din ele n-a reuşit sufletului lui Ion Gheorghe Antim, doar atunci când el
să te abată de pe calea celui mai îndepărtat trecut. “ a vrut să se facă înţeles prin intermediul artei scrisului.
Ultima parte a romanului coincide cu o analiză Povestirea lui are un conţinut parabolic, exprimând
introspectivă a eului interior. Eroina îşi pune o serie metaforic concepţia lui despre viaţă şi univers. Culmea
de întrebări, problematizează, analizează, sondează ironiei este că relatarea face referire la un sentiment
propria viaţă până în adâncurile cele mai tenebroase. major, ce întreţine ordinea universală: dragostea, un
Avem impresia că ne aflăm în faţa unei judecăţi sentiment pe care el nu l-a exprimat niciodată. Ion
retrospective a unei fiinţe ce nu vrea să se apere în Gheorghe Antim relatează povestea lui Adam şi a
faţa instanţei destinului, ci mai degrabă vrea doar Evei, într-o formulă adaptată, personalizată.
să-şi observe toate faptele şi stările sufleteşti. Gelia Mesajul este acela că un om poate să se re-
alunecă într-un gol sufletesc, nu se mai regăseşte şi găsească doar cu ajutorul iubirii. Ironia derivă din
vrea prin intermediul mărturisirii scrise să salveze fiinţa faptul că, aparent Ion Gheorghe Antim nu dăduse
şi sufletul de momentul uitării. niciodată importanţă acestui sentiment fondator, dar
În această parte a romanului, putem compara în profunzimile conştiinţei lui, întotdeauna l-a căutat.
viziunea eroinei Cocăi Farago cu cea a eroului Victor El nu a găsit dragostea pură, nu i-a înţeles sensul şi
Petrini din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de aceea căzuse în golul existenţei. Privit în această
al lui Marin Preda. În ambele cazuri, eroii îşi lasă cheie, romanul capătă o notă filozofică, de o
viaţa să fie scrisă, să fie înţeleasă. Atât Gelia cât şi importanţă majoră.
Victor Petrini îşi scriu romanul vieţii lor, paginile cărţii Coca Farago realizează astfel, un roman care
fiind momentele vieţii redate în cuvinte. Nimic nu le ar treze’te un real interes în cadrul literaturii române,
scapă, totul e analizat în profunzime, sufletul fiind supus căci substratul filozofic are o susţinere narativă
unei „disecări“ infinite. Scrierea propriei vieţi coincide rafinată. Cu toate că i s-ar putea reproşa scriitoarei
cu salvarea sufletului prin intermediul artei. Dacă lipsa unui limbaj stilizat, nu putem să nu afirmăm că
Victor Petrini, omul preocupat de adevăr şi ideal îşi romanul are o structură tematică inovatoare, tentantă.
analizează existenţa într-o manieră filozofică, Gelia Finalul romanului este simbolic, căci sunt aduse în
îşi mărturiseşte viaţa în filele romanului, într-o manieră scenă mai multe faţete ale Geliei (Gelia de la oglindă,
poetică, lirică. Asta este ceea ce-i diferenţiază pe cei Gelia cu părul strâns, Gelia de opt ani, Gelia care
doi: stilul abordării vieţii, problematizarea existenţei. zâmbeşte, Gelia pe gânduri). Gelia se răsfrânge în
În rest, tema rămâne aceeaşi: nevoia de destăinuire, propria-i oglindă a conştiinţei, în mii şi mii de feţe ale
de înţelegere a propriilor idealuri, dorinţa de a se salva aceleiaşi inimi. E o “Gelie” nouă în fiecare moment al
din lanţurile grele ale singurătăţii. vieţii, şi totuşi ea reprezintă aceeaşi rădăcină a
Coca Farago reuşeşte să dea naştere unui existenţei. Finalul romanului coincide practic, unui lung
roman, în care ficţiunea se împleteşte cu realitatea. monolog ce-şi găseşte răspunsurile răsfrânte în mii şi
Personajele au nume fictive, însă în ele se poate mii de idei şi semnificaii. Fiecare gând al Geliei pare
oglindi imaginea unor oameni reali. În roman, tatăl că naşte o altă fiinţă, care se regăseşte doar în
scriitoarei poartă numele de Ion Gheorghe Antim, momentul în care se reunesc în cadrul aceluiaşi suflet.
Gelia este alter-ego-ul scriitoarei, iar Vladimir poate Aceste imagini ale Geliei nu sunt altceva decât
reprezenta idealul iubitului pe care l-a căutat toată încercările disperate de a se recunoaşte.
viaţa, cu ardoare. Romanul propune ca ultimă soluţie de regăsire
Personajele sunt inspirate aşadar de viaţa reală, a sinelui, moartea. Acceptarea morţii înseamnă
ficţiunea intervenind în construcţia narativă a eve- acceptarea unui destin încă neasumat pe deplin. De
nimentelor relatate. aceea, moartea apare ca un moment necesar pentru

164