Page 166 - unirea4-5

4-5
dintr-o necesitate a autoapărării faţă de greutăţile vieţii,
Maria este fata care are simţul practic al gospodăriei,
iar Anca reprezintă fiinţa sensibilă predispusă la
sentimente profunde, având un caracter artistic. În
familie, fiecare avea locul şi rolul ei, mama lor
încercând de atâtea ori să stabilească echilibrul Run, personajul cu un nume nemaiîntâlnit, constituie
sufletesc între ele. Cu siguranţă că această încercare subiectul de analiză al celuilalt personaj feminin, fiind
a eşuat, aducând nelinişti şi deznădejdi în inima mamei. motivul pentru care ea nu se mai poate regăsi. S-a
Cu toate acestea, Anca are puterea de a analiza în pierdut în cealaltă persoană, s-a prăbuşit într-un vis,
profunzime stările sufleteşti ale fiecăreia, constatând din care nu se mai poate trezi. Cele două personaje,
că inima ei era dornică de linişte şi pace. Fire artistică, deşi au trăit o perioadă bună de timp unul lângă altul,
Anca şi-a găsit refugiul în scris, activitate ce-i uşura n-au reuşit să se cunoască pe deplin. Fiecare era
suferinţa şi dezamăgirea. preocupat de propriile gânduri şi tăceri. Comunicarea
Nuvela intitulată Disc propune o reflecţie s-a realizat mai mult în formă monologală, fiecare
îndelungată asupra sentimentului de dragoste. sprijinindu-şi cuvintele în grave întrebări adresate lor
Îndrăgostitul îşi exprimă în cuvinte poetice, ideile şi înşişi. Finalul nuvelei propune aceeaşi soluţie tragică:
gândurile sale referitoare la acest sentiment unic. În sinuciderea. Run nu a putut să se mai ascundă de el
viziunea lui, numele unei persoane poate reprezenta însuşi, nu a putut să mai reziste frământărilor nespuse,
un motiv pentru care merită să iubeşti persoana nu a mai putut să se ridice din golul interior, căutându-
respectivă. Aceleaşi nume ciudate populează universul şi liniştea în moarte. Titlul nuvelei este sugestiv,
acestei nuvele. Muna este un nume nemaiîntâlnit, ceea Prăbuşirea, exprimând starea sufletului, în forma lui
ce-i conferă fiinţei ce-l poartă, un statut unic. cea mai gravă.
Îndrăgostitul admiră mai înainte de toate, O altă nuvelă care dezbate aceeaşi problemă
numele. El pune acest nume în legătură cu sufletul a analizei sufleteşti, este cea intitulată Scrisoare fără
fiinţei care-l poartă: „Gândurile mele: zădărnicii – dată. Lamentaţia sufletească surprinde printr-o
poteci către zădărnicii. Viaţa mea: răspântie la care muzică funebră, ce cântă o viaţă stingheră, mult prea
m-am oprit ca să aştept ivirea unei uimiri. Această tristă. Această scriere constituie continuarea
uimire : Muna. Şi Muna: începutul unei melodii, cu subiectului nuvelei anterioare, Prăbuşirea. Relatarea
nume de plantă, într-o linişte peste care aş fi bănuit este făcută sub forma unei scrisori adresate unei
coborârea unui strigăt de spaimă ori sborul unei linişti persoane, care poartă numele Maria. Este plânsetul
mai adânci. Am ascultat ivirea Munei. Apoi am ridicat dureros, relatat în cuvinte, un plânset ce vesteşte
pleoapele şi am îmbrăţişat-o cu vederea, - (de aceea drama unei singurătăţi fără scăpare.
întâia-i apropiere de mine «începutul de melodie») Personajul mărturiseşte în scris, toate neliniştile
clipa următoare mi-a înfăţişat o tăcere şi o privire în ce-i umbresc bucuria vieţii. Totul e derizoriu, nimic
care mi s-a părut că se mlădie mărturisirea unui nu revine la normal: „Crede, Maria, sunt clipe în care
plâns.“ 2 auzul e văz, văzul auz şi amândouă: gust amar sau
În nuvela Prăbuşire, personajul are un nume acru. Buimăcirea simţurilor rezultă dintr-o anumită
ciudat, Run, indicând un caracter complex, un suflet neînţelegere a ceea ce eşti perfect în stare să înţelegi
care se zbate în tăceri şi deziluzii, în singurătăţi şi şi acel ceva nu vine dinlăuntrul tău ori din afară, ci de
tristeţi. Frazele sunt de un lirism aparte, trădând peste tot, ca plutirea timpului.
predilecţia scriitoarei pentru poeticitate. Dialogul «Eu îl iubesc pe Run», mi-am spus şi mi-am
dintre Run şi fiinţa care încerca să-l înţeleagă este simţit pleoapele împovărate, ca de somn. Aş fi vrut
dureros de trist. Personajele par că vorbesc cu ele să închid ochii şi astfel să-i pot reconstitui mai precis
însele, răspunsurile apărând mai mult în formă de marginile gurii tremurând în zâmbet, conturul figurii,
monolog. Nimic nu e sigur, totul plutind într-o pleoapele vieţii, trupul în mers. Aş fi vrut să plec de
neclaritate de nedesluşit. De foarte multe ori, frazele acolo. “ 4
sunt un lung şir de gânduri ce formează un trist Povestirea intitulată Epilog continuă şirul
monolog, cuvintele având adesea rolul unor indicaţii gândurilor şi sentimentelor legate de dragostea pentru
scenice, de surdină: „răspunsul mi s-a înfăţişat ca o Run. Nu întâmplător ea poartă acest titlu, căci
întrebare. Orice răspuns neaducând nici o lămurire, coincide cu finalul analizei asupra unui suflet încercat
e o întrebare care cere un răspuns. De când zâmbea de prea mult tragism. Pe parcursul scrierii observăm
Run, - de niciodată şi de întotdeauna – (ce cumplit doar simple notaţii legate de tot ceea ce eroina simte,
poate destrăma timpul neînţelesul unei clipe care, analizând şi disecând fiecare simţământ în parte. Totul
alunecându-ţi în amintire, s-a alăturat, pe neaşteptate, se prelungeşte într-un monolog interminabil, fără
de trecutul tău, dându-ţi impresia că s-a desprins din vreun răspuns cert.
propria-ţi fiinţă!), neliniştea mă pândea de pretutindeni Ultima scriere ce aparţine volumului Vulturul
: «pentru mine zâmbeşti?» dar am tăcut, de teamă să albastru, este cea intitulată Întunerec. Frazele au un
nu-mi răspundă «nu».“ 3 anumit substrat filozofic, căci ne vorbesc despre o

166