Page 165 - unirea4-5

4-5
încheierea unei etape a vieţii, ce-şi caută sensul în
lumea liniştită a umbrelor: „...şi se apropie toate de
patul meu şi mă simt deodată ridicată în sus, ameţesc,
închid ochii orbiţi de întunerecul nopţii, nu ştiu dacă
mi-e rău sau bine, vreau să strig după ajutor, cuvintele
mi se urzesc în minte, ajung pe buze şi... în aceeaşi propriului suflet şi drama conştientizării unei vieţi trăite
clipă, mă liniştesc şi mă dezmeticesc afară, în faţa în singurătate şi tăcere. Toate aceste elemente
soarelui, Vladimir...“. formează universul tematic al nuvelelor sale.
Romanul merită să fie menţionat la loc de cinste Volumul are următoarele povestiri şi nuvele:
în cadrul istoriei literaturii române, deoarece abor- Vulturul albastru, Stradă, Disc, Prăbuşire, Scri-
dează într-o variantă originală o temă interesantă: soare fără dată, Epilog şi Întuneric.
sondarea sufletului şi a psihicului feminin. Toate Nuvela intitulată Vulturul albastru, nuvelă ce
detaliile scrierii acesteia ne oferă prilejul să constatăm dă şi titlul volumului, are o anumită deschidere către
că autoarea posedă reale calităţi artistice, romanul radiografierea sufletului uman. Personajele nu
având note distincte în structura subiectului şi a artei comunică, mai degrabă monologhează, interogaţiile
narative. Personajele sunt construite cu grijă, mai mult fiind singurele fraze care formează întreg şirul de idei
nuanţate, decât pictate, ambiguitatea existenţială şi sentimente. Ele plutesc pe marginea prăpastiei
conferindu-le în roman o prezenţă interesantă. existenţiale, căci se pot prăbuşi oricând în golul vieţii.
În ceea ce priveşte subiectul abordat, deşi nu Eroii trăiesc în incertitudini, ideile lor iau uneori forma
este de un interes deosebit, are cu siguranţă calităţile ambiguităţii, neclaritatea sentimentală conducându-i
unei evocări originale. Împletirea evenimentelor către drame ale conştiinţei. Limbajul lor parabolic
psihologice cu descrierile emoţionante dau savoare traduce stări complexe, situaţii din care nu mai pot să
romanului şi îi conferă acestuia calităţile unei scrieri iasă şi se pierd în lupta cu ei înşişi. Numele lor sunt
moderne. Dacă scriitoarea Coca Farago ar fi fost atipice, ceea ce relevă personalitatea lor complicată,
pusă în lumină de critica din vremea contemporană ideile şi trăirile stând mereu sub semnul întortocheat
ei, cu siguranţă că romanul acesta ar fi fost considerat al unei analize infinite. Nume precum Mada, Hania,
o scriere cu un real potenţial artistic. Constatăm însă, Andrei Samarin sugerează caractere şi personalităţi
cu amărăciune, că de cele mai multe ori contextul interesante, complicate. Ei sunt captivi în propria
social şi politic influenţează percepţia asupra literaturii lume, plină de gânduri sumbre, care le conduce
şi împiedică punerea în valoare a unor artişti ce merită existenţa către prăpastia alunecoasă a unui delir
pe deplin un loc important în cadrul culturii româneşti. emoţional.
Nu mai puţin interesante sunt povestirile şi Personajele îşi rezolvă problemele numai prin
nuvelele Cocăi Farago reunite în volumul intitulat moarte. Limbajul utilizat are o încărcătură simbolică,
Vulturul albastru . Volumul a fost editat prin concurs, fiecare cuvânt trădând un suflet care încerca să se
de Uniunea Scriitorilor, la Editura Cugetarea, în anul lamenteze în faţa unei vieţi pierdute în golul unei
1938. Povestirile şi nuvelele acestui volum apăruseră conştiinţe obosite: „- Acum, dacă vrei să pleci, Andrei,
fragmentar în „Azi“, „Viaţa românească“ şi „Arhivele ...poţi pleca. Eu nu te mai ţin...Sau, dacă vrei să rămâi,
Olteniei“ până ca ele să fie reunite în volum. rămâi. Nu te gonesc... Dar să ştii: nici un cuvânt, nici
Ca şi în romanul Cocăi Farago, nuvelele poartă o întrebare. Nimic. Înţelegi?... “.
amprenta unui stil original, în care tema analizei Această scriere este cea mai semnificativă
sufleteşti este dublată de cea a încercării înţelegerii dintre toate nuvelele Cocăi Farago, sintetizând stilul
existenţei. Personajele din nuvele sunt ezitante, narativ şi tematica operelor sale.
alunecă într-un gol al subconştientului, măcinându-le Tema analizei stărilor sufleteşti şi a dramelor
sufletul şi existenţa. Viaţa lor stă sub semnul de conştiinţă fac din nuvelele Cocăi Farago, scrieri
dramatismului sau al tragicului, negăsindu-şi sensul de factură psihologică. Limbajul utilizat stă sub
lor în lume. Comunicarea se face doar parabolic, amprenta expresionistă, cu încărcături complexe.
vorbirea trădând de multe ori o instabilitate sufletească Fiecare idee exprimată trăieşte prin prisma
şi psihică ce duce la abandonul existenţial. personajului, care indică, analizează şi observă tot
Din punct de vedere stilistic, nuvelele Cocăi ceea ce-i aparţine: suflet, gând şi viaţă. Personajele
Farago sunt construite cu ajutorul resurselor expre- devin unele şi aceleaşi cu ideile exprimate, căci trăiesc
sioniste, ideile fiind exprimate doar aluziv, iar limbajul obsedaţi de acestea, nemaiputând să se supună vieţii
având conotaţii parabolice. Personajele încearcă să reale.
dialogheze, dar ele nu fac altceva decât să mono- O altă nuvelă interesantă este Stradă. Per-
logheze, gândurile şi reflecţiile fiind suprapuse unor sonajele au aceeaşi structură sufletească predispusă
permanente întrebări, la care nu se poate răspunde. la o analiză detaliată a gândurilor şi trăirilor. Cele trei
Volumul reuneşte temele esenţiale ale prozei surori, Anca, Vera şi Maria sunt atât de diferite una
Cocăi Farago: chinul sufletesc, existenţa golită de de cealaltă, însă fiecare duce cu sine povestea unei
sensuri, goana după adevăr, analiza interioară a tristeţi împovărătoare. Vera are un sarcasm născut

165