Page 159 - unirea4-5

4-5
Puiu Răducanu

...haimanaua dracului, dar mai ales râde.
Râde de rupe pământul când mă vede.
Mereu mă uit dacă am toate hainele pe mine.
Nu ştiu dacă „ma iubeşte” cineva mai mult decât el!
Batrână cum este, hoaşca, cu haina ruptă-n
genunchi şi pantalonii în cot, are un simţ diabolic al
prezenţei mele prin preajma-i nenorocită.
Radar cosmic, nu alta!
De mă îndepărtez prea mult de hoaşca turbată
şi-n călduri, rage şi urlă după mine ca un turbat. Cred
că, de n-ar fi priponit cu sfoară de limbă, ar lua-o la
fugă după trupşorul meu.
Fraţilor, ştiţi ce tare mă strigă nenorocitul!
Nu mă lasă nici să dorm.
Mă strigă şi mă cheamă fiara, stă cu gura căscată
după mine..., de parcă aş fi ultimul...
Al dracului clopot!

Cârciumi obediente...

În cârciumi obediente
sticlele se tăvălesc
pe duşumea
sforăind.
Altele,
cele pline,
Nesuferitul... tremură-n rafturi
la fiecare deschidere a uşii.
Fraţilor! Nu ştiu cât oi fi de duşmănit sau cât Rezemat
duşmănesc pe lumea asta, dar este ceva care mă de şoldul viorii,
supără groaznic. Mă enervează cum n-am fost Gică al lui Arcuş
niciodata pe nicăieri şi n-am duşmănit niciodată pe îşi azvârle
nimeni, cum o fac acum cu beleaua asta ruginită... din când în când,
Are aşa... o artă în a mă simţi când îi sunt pe şi-n gând,
aproape, ce nu se poate. Dacă doarme şi trec pe ochii rumegători
lângă el, deşi păşesc încet, aproape în genunchi, în pălăria
imediat ciuleşte urechile şi-mi face cu limba şi cu ochiul care colectează
drept, adică s-o iau la dreapta..., pe poarta mare... finanţe opărite.
Când tace, rugina dracului, tocmai când zici că Oglinda mare
a ...„mierlit-o”, „c-a murit”, tocmai atunci „învie”. din centrul
Când îi sunt prin preajmă, ia foc nu alta. Este „catedralei”
zglobiu din cale-afară. ia fel de fel de forme,
Am ajuns, de voie, de nevoie, când trec pe lângă de la mirosul vinului,
domnia sa, să mă ascund după oameni, după căruţe al ţuicii
cu porumbi, cu fân, să merg târâş prin şanţ, să nu mă ori al berii.
vadă... Degeaba! El tot mă simte. Nu suportă
Face cum face, dă de ochii mei şi râde de se beţivii
topeşte. Cum v-am spus, îmi face cu ochiul... ciudat şi-i poceşte
rău de tot, hoaşca dracului. direct proporţional
Nimic nu mă doare, nu mă supără mai mult şi cu cantitatea consumată.
mai puternic decât jaful asta bătrân, cotoroanţa asta Când roua,
care a îngropat mii de oameni şi nu se lasă de loc, nu ceaţa
stă locului de loc. se aşează-n priviri,
Pâsâie după mine, ma şuieră, îmi face cu ochiul oglinda se face palidă

159