Page 142 - unirea6-7
P. 142
6-7
criptată şi revelată simultan. Limbajul neconvenţional
este de natură să primenească în permanenţă chipul-
metaforă al poeziei, limbajul metaforic e purtător de
prospeţime, prin harica încărcătură a ambiguităţii.
Iar textul poetic se poate răsfrânge în gândul Candela, sfioasa lumină călăuză, îl petrece
şi sufletul nostru precum o rună pe care o putem con- pe poet în însingurata şi tăcuta sa călătorie pe Calea
templa şi pentru care ne dăm silinţa întru tălmăcire. Sacră a Trecerii . Se urzeşte în tăcere Clipa, acolo
Masca-metaforă, masca magică tăinuitoare unde anii ce s-au petrecut au adus sporul vremelnic
de esenţă, prin efectul ei de aparenţă, şi, în acelaşi al unei biografii accidentale, dar şi scadenţa iminentă
timp, trădează străfulgerarea unei clipe de adevăr, o a zăbavei prin lumea vizibilă, printre semeni purtători
clipă presimţită şi mereu amânată. de chip părelnic, adeverind un vis ascuns, visul can-
Clipa amânată, sau de ce nu poate grăi poetul, delei perpetuu amânate. Anii aduna-se-vor şi vor
amânată candelă, ca metaforă izbăvitoare pentru scădea, ambiguitate unei antinomii care marchează
necuprinsa în cuvinte, clipă? (Mihai Ganea, Amânată viaţa ca durată simultană, în trecut şi viitor.
candelă) Străvechea candelă creştină străjuieşte cu Poetul potopit de fiorii iubirii cele dintâi, iu-
palida-i lumină icoană şi mormânt. Poetul se simte birea lui celest-albastră, se va întoarce în ţara zăpezilor
dus într-o călătorie paradisiacă mânat de iubirea al- calde, acolo unde şi-a lăsat inima zălog. Şi, odată cu
bastră, albastrul tărâmului maramureşean, albastrul el, amânata candelă a nemuririi unei iubiri, se va că-
de Săpânţa. Călătoria princiară către albastrul cel lători şi ea, într-un alai regal, unde semnele nobleţei
mântuitor este imaginată ca o transă, norii cu penele unui suflet îngândurat adună laolaltă argint, aur şi o
albe induc narcoza, prin vaporoasa lor plutire, vână- inimă …de diamant. O candelă va străjui preţioasa
tul destin este dus undeva, în neant şi abandonat. purtătoare şi păstrătoare a iubirii faţă de locul unde
Poetul simte cum şi-a pierdut chipul. Şi-a se va fi născut poetul şi unde se va întoarce atunci
pierdut masca, şi-a pierdut imaginea lui aparentă, a când viaţa-i va fi ajuns la limanul sorocit.
fost eliberat de alteritate, rămâne sieşi, o entitate cu- Candela, metaforă a nemuririi şi a morţii,
getătoare, cu gândul scrutător prin ochiul negru metaforă a esenţei odihnite în aparenţă.
al singurătăţii. (* Ioan Marchiş, op. Cit.; ** idem; *** ibidem.)
Triada tăcerilor învolburate
poezia sau moartea de luat aminte
cursul de iniţiere în sine
Există o anumită ordine firească a firii, prin Poezie sau moarte, seamănă teribil a somaţie
care poetul liric, oricând şi oriunde şi-ar grăi rostirea ultimativă, dar mai întâi, se cuvine o profilactică inte-
confesivă, dă glas îngândurării sale însingurate, privind rogaţie, oare poetul chiar se ia în serios? Să luăm de
putinţa de comunicare prin discursul său poetic. bună capitularea explicită în faţa unei himere erotice,
Mihai Ganea se integrează cât se poate de oricum, epuizate prin tabloidizarea ideii lui Nabukov.
firesc în corul polifonic al dilematicilor solitari. Poetul Propun să fim în gardă cu un poet care îşi de-
ordonează într-o succesiune deloc întâmplătoare, trei rutează cititorul, trimiţându-l dinadins să eşueze cu
poeme, poezia sau moartea, de luat aminte, cur- plictis şi blazare într-un loc comun de referinţă. Şi
sul de iniţiere în sine. Se observă cum cele trei atunci poetul îşi păstrează dreptul suveran la intros-
poeme stau sub tutela unei exprimări verbale aflate în pecţie. Abstracte furii (o expresie adunată stilistic
evidentă descendenţă. Tonalitatea coboară abrupt, într-un inedit oximoron) asociate cu deriziunea trans-
prin anticlimax, de la disjuncţie patetică la pragma- ferată de obsedanta menajerie, par a insinua sterili-
tismul unui enunţ didactic. De unde şi de ce aşa pate- tatea absolută. Gândirea, percepţia, senzaţia, par go-
tică şi disperată opţiune? lite de orice conţinut. Triada hegeliană e nulă şi nea-
142