Page 18 - unirea6-7

6-7
secera lunii sfioasă
în seninul de apendice tot mai atrofiat
al zilei în agonie.

Întuneric de-a binelea; Lacul Verde (Am Grünen See)
doar cuiburi disparate de lumină
catapultează luciul mat Nerotund şi fără piept,
în bezna nopţii.
într-un arc de verzi ponoare,
giuvaier eşti, ce e drept,
Linişte apăsătoare, impunând cu-a ta splendoare
numai zburătoare răzleţite
îşi îngână rugăciunea silenţioasă celor cu gust rafinat;
în văzduhurile fără de sfârşit.
prin oglinda-i cristalină
tu săruţi ceru-nnorat,
Cabana din pădurea alpină (Almhütte)
dar şi munte şi colină.
Înconjurată Nud, pietrişul stă pe mal,
de goliciunea stâncilor ca orfani lăsaţi în şterguri
de pe versanţii abrupţi, nemilos, iar câte-un val,
cloceşte străvechea stână fără de vânt, se sparge-n cercuri.
în vânzoleala turistică:
limbaj montan Pentru ochiul răsfăţat
în zicale mult ciocănite cu a algelor lucire
şi mâini pline cu căni de bere...
de turcoaz – la scăpătat
lacul e o lăcuire*.
Dorită etalare de muşchi dezveliţi, __________
printre care şi pulpe afectate –
* Aici: lecuire, joc de cuvinte cu derivate omonime de la lac şi leac (n.t.).
năpădite de atrofie musculară.
Coroana bolţii cereşti
Numai fluturânda barbă (Am Himmelsbogenkranz)
a deceniilor strânse
pe chipul brăzdat de riduri adânci Salută marea cea de flori
al baciului matusalemic zâmbindu-i soarelui din zori,
semn autohton distinctiv ce-n strai de zi ne-mbracă.
ce trădează: aici doar el e băştinaş.

Trimite vântul adieri
Detestabili, cu dulci şi tandre mângâieri,
bombardaţi de astrul central ce crengi domol apleacă;
se cred cei ce-şi oferă pielea spre bronzare
în trăncăneala cu soarele – deschis privirii noastre
nu numai fruntea, faţa: multe e albul bolţii-albastre:
alte părţi trebuie să se prăjească!
a cerului coroană.

Dar mai apetisantă – Când lipsă ducem de senin,
friptura de porc a baciului; adânc în suflet poposim
seculara barbă păduratică – precum într-o cabană.
oferă goluri dermice.
O ştie bine, aici el e acasă – Încremenit (Erstarrt)
dar foarte sus: cu căţel şi purcel.

Dezbrăcaţi de frunze,
Iar atunci când muntele cheamă, dezvăţai de soare,
dorinţa-i urmează; pomii-nfruntă
dar cugetă mereu: ploi, furtuni.
el te ţine pe tine supt pază.
18