Page 20 - unirea6-7
P. 20

6-7
              tot în rânduri-rânduri.
              N-am răgaz! – În vălmăşag
              cu-ale mele gânduri


              caut soare în zadar,                              cresc şuvoaie, cresc torente,
              gri poveri m-apasă;                               valurile violente
              doar al inimii cuibar                             se rostogolesc fantastic.
              mici nădejdi îmi lasă.
                                                                Vai, se năruie cabane
              Seara de Rusalii 2011 (Pfingstabend 2011)
                                                                de pe ţărmuri în puhoaie.
                                                                Arbori uriaşi, convoaie,
              Mi-alunecă prin geamuri seara,                    înoată-ntregi printre tăpşane.
              stagneaz-un cer la orizont.
              Întunecare-acuma, vara,                           Ne-ncetat se surpă-n vale
              e cea mai lungă-n largul front.
                                                                denşi pereţi de ape grele,
                                                                casele ce gem sub ele
              În marmură trandafirie                            rase sunt de prin ocoale.
              zac nori în dungi gri-albăstrii;
              motiv de disperări nu fie,                        Table de asfalt şi poduri
              să luăm ca joc ce e aci,
                                                                jucării sunt pentru apă,
                                                                ce le-nmoaie şi dezgroapă
              precum în vuiet de oraşe                          şi le cară printre gloduri.
              un suflet linişte dorind;
              grădini cu rozele gingaşe                         Avalanşa de noroaie
              se cred în noapte picotind,
                                                                clocotind în sine creşte
                                                                şi-n zănoagă se opreşte,
              încet se stinge şi dogoarea.                      unde vijelie, ploaie
              Iar norii-n turmă, nesătui,
              alină, slobozind răcoarea,                        înfiorătoare urlă.
              pământul şi cu omul lui.
                                                                Nişte-acoperişe-s plute;
                                                                glasul morţii nevăzute
                      Torent vijelios (Sturzflut)
                                                                ţipă cu putere-n turlă.

              Cu-aspru-i chip, o vijelie                        Nu-i speranţă de salvare
              cată-n zările haíne:                              din prăpăd, din nimicire.
              Să mai merg? îşi zice-n sine.                     De atâta fericire,
              Cercetând, acea zurlie
                                                                moartea chiuie mai tare.
              spânzură de graşii nouri,                                 Nopţi albe (Weiße Nächte)
              fulgerând, tunând satanic
              şi lansând de sub zăbranic                        Lăsatul nopţii ziua-l curmă,
              fioroasele ecouri.
                                                                rămân palori în zări întruna,
                                                                că-i noapte ori că-i zi, totuna,
              La-nceput un fírav freamăt,                       la ritmul vieţii ceva scurmă.
              ápoi vântul se-nteţeşte,
              fulgerul în jur ţâşneşte,                         Mult vuiet, zarvă pe prospecte*,
              bagă-n frunze,-n păsări teamăt.
                                                                insomniaci cu mari probleme
                                                                îi vezi cum trec din vreme-n vreme
              Ceru-i plin de canonade.                          la ceasuri ce le cred perfecte
              Ploile, burtoase babe,
              vor s-arate cât mai slabe                         ca-n Sud să-şi desfăşoare viaţa
              când cortina apei cade.
                                                                în libertate-n scurta vară,
                                                                într-o lumin-a zilei clară,
              Gârlele se umflă drastic,
                                                             20
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25