Page 24 - unirea6-7
P. 24
6-7
Al. Florin Ţene
Primăvara în roua căzută din frunze,
Case din lemn îşi spală ferestrele,
Nestatornice ochiuri în nopţile de veghe.
Când trifoiul decide vara,
Când pentru răcirea fontelor solare
De la brâul zilei
Mama aduce apă de la fântână
În cumpenele doniţelor de fag,
Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei,
Lăsaţi-vă-n aripile primului vânt
Care merge spre casa
Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele,
Găteşte sub cumpăna zilei
Pentru întoarcerea mea abia licărind,
Un dor al ei.
Balada bradului de Crăciun
II
Pomul de iarnă uscat
Alcătuirea bradului la loc, Şi seminţele trec în neştire peste arătură
Muntele iar l-ar fi înălţat Şi-n neştire brazdele rămân grele,
Dacă amintirea n-ar fi ars în foc. Iar pâinea a crescut peste mejdină,
Mirosind a ploaie măruntă.
Imaginea lui adună bucurii Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui,
Lumânările ard, sunt prea sus, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină.
Ele urcând în răsăritu-i azuriu Aşteptând, trec nodurile nopţii peste zări
Aprinzând visuri spre apus. Şi cocoşii îşi pregătesc cântecele
melancolicelor deşteptări.
Din brazi coboară dulciuri la copii,
Seva lor aduce pădurile în case. III
Săniile trase de reni stârnesc nostalgii
În cioturile pe coline rămase. Tata despică inima nucului,
Tata despică inima mielului
Şi brazii lepădându-se de topor Şi focul umple ograda de umbre,
Brusc şi-aduc aminte de un gând Focul mielului se varsă-n pământ.
Revin miei la rădăcina lor, Tata se aşează în capul mesei cu toată livada,
Însă pădurea e departe, luminând... Împărţindu-ne din feliile inimii
Şi sângele mielului ne curge pe barbă-n jos,
Bucuria noastră e plânsul brazilor tăiaţi, Şi sevele nucului se preling în brazdă,
În lumea lor n-au cum să mai fie, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi.
Au mai rămas pe munte câţiva fraţi, În micul voievodat de la marginea râului
Tremurând pentru Crăciunul ce-o să vie. Seninul are la rădăcină fântâna,
Frunzele legănându-se mă cheamă
Şi respiră adânc între cer şi cumpăna ei.
Aşteptare Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei
Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci
Ograda cu nuc sub ceaţă plutind, Şi caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor,
Mic voievodat la marginea Oltului, Timpul rămâne pe lucrurile din podul casei
24
