Page 26 - unirea6-7

6-7
pentru o altă,
o altă...

până rămâne
măduva Limbii Române. O, Doamne, de Olt mi-e dor
Ca la o icoană la el mă-nchin,
În fiecare cuvânt e un oier, Departe sunt şi aş vrea să zbor
un ţăran La malul lui să-l sorb şi să mă înclin.
care face holda să cânte
imnurile acestui pământ La Cozia Mircea tânăr în vis
scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente Bătrân în înţelepciune şi vână
ale brazdelor. Îmi luminează drumul întins
Cu-n gând bun şi sabia în mână.
Rostiţi un cuvânt în limba noastră
şi veţi simţi Sunt dor de ducă şi de iubire
şi gustul mierii Şi port râul prin lume ca pe-o cruce
şi vânturile veacurilor Chiar dacă Oltul precum un mire,
şi mirosul câmpiilor. În Dunăre se varsă şi se tot duce…

Rostiţi un cuvânt în Limba Română Fratele Mureş şi Oltul uneşte ţărişoare
şi veţi auzi În ţara cea Mare, România bogată,
mângâierile mamei Muguri pe un arbore înălţat spre soare
şi vorbele tatei grele ca piatra Din pădurea Litovoilor armată.
din temelia casei.
În Marea cea Mare Oltul vorbeşte
Ascultaţi un ţăran vorbind ogorului Limba învăţată la izvoare,
şi veţi vedea cum trec cuvintele Capodoperă din cuvinte ce uneşte
din hrisoave în versurile eminesciene Românii din Carpaţi, Dunăre şi zare…
precum ploaia în rădăcini.
Aceasta este eternitatea ei, Oltule, Oltuţule, vin românii să te vadă
gloria ei Intrând cu Doina în veşnicia din baladă.
de a fi mereu
ca frunzele pe o cetină seculară.

Balada Oltului

Hăşmaşul Mare îmbrăţişează izvorul
Oltul vălureşte în limba română,
Când printre stânci îşi cântă dorul
Şi pădurea îl îngână.

Coboară râul măcinând stânci
De dor venit de departe,
Iar apa cântă din izvoare adânci
Scriind poveşti într-o carte.

Morile de lumină scapără valuri în palete
În hora lor s-a prins şi pădurea,
Iar când obosite le este sete
Sorb lumină şi gânduri plecate aiurea.

26