Page 21 - unirea6-7

6-7
drept cei mai sprinteni dimineaţa.

Canale luminate-şi poartă,
precum Smolenca şi Fontanca,
spre Neva, bărcile cu marca de parcă n-ar dori niciunul să se verse
ce nume-al unui râu** îl poartă.
acolo unde totuşi cu ardoare
le-am vrea noi popriile-averse...
Iar de pe poduri basculante
hoinari visând privesc în unde, În ale lor culori naţionale
nu se grăbesc acum niciunde, târcoale dau, pot bine să dribleze,
cred în destine captivante.
pre-ntâmpinând ciocniri fatale,
aşa cum ştiu ei să se eschiveze...
Veneţia Nordului, în fine,
de întuneric e cuprinsă, Din jocul lor târziu sosesc veşti bune:
spre zori, când lumea-n somn e prinsă; se-mprăştie norii calm şi neriscant;
dar ziua care iară vine
vei şti ce haine mâine îţi vei pune,
că-n trecere e totul oscilant.
pe toţi la treabă-ndată-i mână;
cu chip muncit ca de o boală,
se pierd în forfota stradală, După-amiază de vară în Pădurea Vieneză
primind – de unde? – forţă-n vână. (Sommernachmittag im Wienerwald)

Spectacolul mai ţine-afişul, Albe ca zăpada, insule de nouri
dar pier şi-aceste nopţi degrabă, lunecă pe-azur în sterpul după-amiaz;
iar nopţi de iarnă trec la treabă ca răsplată-mi sunt aceste mari tablouri,
şi vin lăsându-şi ascunzişul. când, pe muşchi întins, privesc în ăst răgaz.

Veneau de peste tot popoare Pajişte-adormită, umbre plicticoase
aici, unde sfârşea hotarul, mă-nvelesc în calmul paradisiac.
îmbrăţişând pe Petru, ţarul, Libelule-mperecheate-n zboruri joase
rostindu-i numele: cel Mare. brusc se-opresc din vânzolitul lor buimac.

Palat de iarnă – Ermitajul, Codrii de stejar adorm de toropeală,
o păcăleală epocală răsfăţate-n soare, frunze moţăiesc.
tip Eisenstein, azi altă fală: Holde-n pârg se zbat sub zăpuşeală
murala artă-n tot oraşul. şi aşteaptă fără sens şi nefiresc.

La Dostoievski în odaie, Sunt mâhnit că plec acuma mai departe:
pe urmele lui Puşkin iarăş, forfota metropolei mi-e disconfort.
cu Lermontov în vers tovarăş Doar Pădurea Vieneză ni-e în parte
ori cu Turghéniev în văpaie, binecuvântată gazdă şi resort.

în valuri de entuziasme, În româneşte de Simion Dănilă
prin albe nopţi şi multe zile,
slăvesc în odele-mi gentile
şi om, şi urbea ca în basme.
__________
* Aici: bulevarde (n.t.).
** Moica, nume de râu si de barcă (n.t.).

Norii (Wolken)

Se-apropie unul de altul timid,
pe ocolite, şovăind,
21