Page 90 - Raport CNFIS 2015

transporturilor, medicină dentară, științe administrative sau științe ale comunicării, filologie, istorie, arte, muzică), măsurată prin valori ridicate ale coeficientului de variație (abaterea standard/medie), sugerează, în astfel de situații, mai degrabă inadvertențe și abordări diferite în procesul de raportare, decât o variație pe măsură a situațiilor instituționale. Pe de altă parte, raportarea cadrelor didactice titulare pe ramuri de știință ca numere întregi ar putea influența semnificativ rezultatele în funcție de decizia luată în momentul raportării, în special în cazul acelor departamente ce asigură servicii educaționale transversale la nivelul universității pe ramuri de știință diferite: un cadru didactic poate fi declarat fie în ramura de știință în care are cea mai mare parte a normei de bază, fie în ramura de știința corespondentă departamentului în care activează, fie în ramura de știință care se decide la nivel de universitate, în situația în care normele sunt egale și departamentul gestionează programe de studii din ramuri de știință diferite, urmând însă un criteriu intern ce poate fi justificat din punct de vedere pedagogic și/sau administrativ. Totuși și în acest caz trebuie să se respecte, pe cât posibil, proporționalitatea alocării cadrelor didactice ca persoane, pe baza structurii normei didactice, însă nu ca norme, pe programele de studii în care prestează activități educaționale și se va urmări evitarea depășirii numărului total al cadrelor didactice titulare angajate de către universitate la data de raportare. Specific pentru calcularea indicatorului IC1.1, raportul dintre numărul de studenți și numărul de cadre didactice pe ramură de știință, indicatorul înregistrează valori mai ridicate din punct de vedere al semnificației acestuia (raportul studenți/cadre didactice este mai mic, reflectând deci situații mai bune) pentru universități mai mici, care au fost afectate într-o măsură mai mare de scăderea numărului de studenți, dar care înregistrează în continuare efective relativ ridicate de cadre didactice. În calculul indicatorilor de calitate IC1.1 și IC1.2 aplicarea coeficientului de multiplicare pentru studenții ciclului de master poate elimina diversitatea și specificitatea practicilor instituționale și în cea mai mare parte anulează semnificația indicatorului IC1.1. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că norma didactică utilizează un coeficient de multiplicare pentru programele de master în valoare de 1,5 pentru lucrări practice, și 0,5 în plus pentru cursuri, comparativ cu studiile universitare de licență. În ceea ce privește indicatorul IC1.2, coeficientul de multiplicare pentru studenții la ciclul de master, forma cu taxă, deși poate avea o semnificație teoretică în afara indicatorului în sine (indicând o competitivitate mai mare a programului respectiv), este de natură să inducă distorsiuni și probleme metodologice de semnificație și comparabilitate internațională a acestuia. Astfel, există universități care au valorile raportului studenți master/studenți licență supraunitare foarte ridicate pe anumite ramuri de știință, valori ce distorsionează sensul indicatorului. Un alt aspect pus în dezbatere a fost nivelul de corelare a indicatorilor de calitate, IC1.1 tinzând să fie invers corelat cu IC1.2. Raportul dintre numărul de studenți la ciclul de master/studenți la ciclul de licență este direct determinat de creșterea procentului de studenți la master, care determină și creșterea raportului studenți/cadre didactice (creștere ce reflectă o calitate mai slabă a procesului didactic), din cauza faptului că în calcularea indicatorului IC1.1 studenții la master se înmulțesc cu coeficientul de echivalare. Existența unei corelații de sens opus, relativ puternică, între doi indicatori din aceeași clasă poate determina inconsistență internă, teoretică, a clasei de indicatori, iar din punct de vedere practic, poate limita capacitatea de departajare între universităţi, diminuând efectul aplicării ambilor indicatori (universitățile care câștigă pe un indicator pierd pe altul, prin urmare puterea de discriminare a indicatorilor este scăzută). În ceea ce privește indicatorul IC1.3, pentru a reflecta caracterul carierei academice ca investiție pe termen lung, grupul de experți au pus în discuție posibilitatea de creștere a relevanței raportului în situația în care se iau în considerare cadrele didactice titulare cu vârsta de până la 44 ani inclusiv, raportat la totalul cadrelor didactice titulare. De asemenea, în acest fel poate fi evitată corelația inversă cu indicatorul IC1.4, corelație ce nu ar avea sens teoretic, mai ales pentru indicatori din aceeași clasă și care în mare parte ar diminua capacitatea de discriminare a indicatorilor. Totuși, o altă opinie a fost aceea de a menține raportarea la vârsta de 40 de ani, în multe din analizele internaționale limita pentru tineri fiind considerată de 40 de ani. 90