Page 22 - VOLUMUL 7
P. 22
DINCOLO DE REAL – vol 7-
Trecerea fiecărui freamăt, un hoinar în vast, zidul între
lume și ochiul tău închis.
În sălașul lui, fiecare gând e un portret nefăcut, o cărare
necălcată,
Al cărui sfânt liniștit se roagă pentru o lume împărțită în
pășuni de calm, în coasta nevăzută.
Sub stratul liniștii acoperitoare, un alchimist visând un
sanctuar de smirnă și mistere,
Unde apele turbate ale gândului efemer sunt domolite de
perdele de mătase ale uitării.
Și totuși, în acest labirint de argint în care își zidește
temnița viselor,
Învăța că și păstorul nevoii de singurătate își poate dori,
din când în când, ecoul unui alt suflet.
21