Page 118 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Prin ferestre întunecate se revarsă liniștea salvatoare,
Absenți, privim cum trecutul devine o grădină edenică
pierdută în visare,
Fără noi, rănile se vindecă, zâmbetele se reîntorc, muzica
pătrunde-n liniște,
Frumusețea se regăsește în marginea uitată, unde timpul
curge ca un râu de cristal pur.
Umbrele se transformă în zei, statuile capătă viață,
dansând sub razele de lumină evanescentă,
Fără pretenții, doar reflexia tainică a liniștii noastre
absente,
Într-un trecut astfel perceput, magia înflorește, iar noi ne
înclinăm uimiți,
Paradisul, o dioramă vie, unde frumusețea renaște în
absența noastră.
Și eu, călător prin oceanele visului, mă reîntorc mereu,
Printre acele fărâme de memorie, în căutarea unui rost
demult uitat,
Fiecare fragment se pierde într-un abis de lirism regăsit,
Un joc etern al umbrelor, țesut pe pânza realității mistice.
În lipsa noastră, paradisul se reîntregește,
Un peisaj de vis și așteptare, în care timpul își dezvăluie
comorile ascunse,
Astfel, mă întorc iarăși în visul căutărilor nesfârșite,
Într-o lume a poeziei, unde umbrele dansează sub lumina
veșnicelor stele.

117