Page 38 - unirea 8-9

8-9
din epoca imperială. Cuprinde poeme adunate şi din
alte volume, cu datări diferite, între 2011 -2017, pen-
tru un ciclu compact, separat, unitar, explică autorul,
ca un omagiu într-o imagine panoramică şi coerentă,
completă, de anvergură, a patriei mame adoptive în ginea ideală întru esenţializare, a stăpâni materia şi nu
evantaiul frumuseţilor sale alpine. a fi stăpânit de ea, „maîtriser”, nu „ętre maîtrisé”.
Opul se constituie într-un pandant la cartea Pandant la localizările din Banat (unele reluate
Banat. Gedichte (Banat. Poezii), 2015, ca omagiu şi aici în a doua parte a volumului, de diverse, „Ver-
naturii celor două ţări-mame (una biologică, cealaltă mischte”: „Dealul ţiganilor din Recaş”), de astă
adoptivă), în versuri scrise cu afecţiune şi admiraţie. dată, peisajul este particularizat prin toponime ger-
Hans Dama devine peisagistul de suflet a două mane, „Dimineaţă de iulie în Jassing”, „Toamnă
lumi. Această tandreţe generează imagini de pastel pe Lamingbachtal din Tragöss”, Ţara Şvabilor de
bucolice, idilice, o poezie peisagistică romantică, visă- Sus - Hochschwabland etc.
toare. Idilismul este încrustat chiar în titluri, „idilă Pădurea este centrul gravitaţional, elementul
serală”, „idilă de vară”. Este o poezie de atmosferă central în peisaj, ca un simbol arhetipal „Cabana din
- o atmosferă vrăjită, prinsă în „vrăji astrale”, ca un pădurea alpină”, „Gânduri în pădurea hiberna-
„miraj”, una romantică, prin momentul zilei predilect lă”, „Plimbare prin pădure”, eminescian („fiind băiet
al serii, spre nocturn, învăluind în umbre realul, ge- păduri cutreieram”). Suzerană este „Pădurea vie-
nerator de mister (firesc, căci după distincţia lui Căli- neză” cu împrejurimile sale, devenită loc poetic, sim-
nescu de teorie literară, spiritul romantic este nocturne, bol cultural, prin valsul clasic al lui Strauss, „Povestiri
selenar - al nopţii, al lunii, singuratic, pe când cel clasic din Pădurea vieneză”, volumul iradiind ca o replică
este solar, diurn - al soarelui, al miezului zilei, explozie omagiu, variaţiuni simfonice în versuri.
de vitalitate, social). Momentul predilect „soarele-n Irumpe un regal de imagini vizuale (pastelul
apus” predispune la „visări elegiace” în „răcoarea fiind de fapt un termen preluat din pictură), într-un
serii”.Este chiar o terapie revigorantă, de gândire evantai de nuanţe coloristice, prin schimbarea de cu-
pozitivă, în „liniştea serii”, uitand de griji, cu opti- lori a peisajului după diferite momente ale zilei şi ale
mismul unei noi zile mai bune. Se ilustrează afirmaţia anului,„După amiază de vară în Pădurea Viene-
lui Amiel, că toujour natura este «un état d’âme», o ză”, „Apus de soare în Pădurea Vieneză” etc. Tre-
stare de suflet, imaginea sa are chipul stării noastre când peisajele prin toate anotimpurile, de la iarnă, la
sufleteşti. Starea de tihnă, dominantă, de odihnă bine- vară, primăvară, toamnă, poemele sunt o variantă
făcătoare, se opune disconfortului din forfota metro- sui generis la Anotimpurile lui Vivaldi. Cum „ut pic-
polei. Este momentul de răgaz ce „deschide lumi de tura poesis”, imaginile delicate ce combină belşug de
visuri”, într-un peisaj cu ecouri din Eminescu, ve- lumini, cu pete de umbre, într-o atmosferă de intimi-
gheat de luceafărul de seară, fidel şi liniştitor, acel as- tate caldă, te transpun în lucrările piesagiştilor, la im-
tru nemuritor care ştie ale noastre depărtări de muritori, presioniştii cu imagini de pe podul Londrei, Sena, ori
o idilă între „Pădurea Vieneză şi Luceafărul”. Ima- la fineţea vedutelor lui Canaletto. Nu sunt pasteluri
ginile auditive sunt în surdină, discrete, piano pianisi- pure, doar în sine, ci suport pentru gânduri de filosofie
mo, silenioase, chiar întru adormire. existenţială, fiecare imagine având un echivalent de
Mircea Popa, exegetul clujean, în prezentarea meditaţie.
antologiei „Ecouri răzleţe”, analizându-i discursul Natura personificată alină, ascunde în noapte
liric, îi defineşte creaţia o „poezie intelectualistă”, deznădejdile şi deschide lumi de visuri. La polul opus,
„tinzând spre abstractizarea expresiei şi reducerea la „prăpădul “ apocaliptic, vijelia cu aspru-i chip dărâmă
maximum a bagajului emoţional”. totul şi moartea chiuie biruitoare.
Aici, poetul fie porneşte de la o stare emoţio- A doua parte, „Vermischte Gedichte”, cu-
nală reflectată într-un peisaj căruia în final îi găseşte prinde poeme în diversitate tematică. Dacă în prima
un corespondent ideatic, fie este invers, oricum, mereu parte era natura şi omul, acum, în prim plan este
miza este emoţională, nimic nu rămâne în abstractul omul, cu tot arsenalul de luptă, chiar pe viaţă şi moarte.
ideatic. E drept că intervine o luciditate poetică în Aparent diverse, poemele reiau de fapt, nuanţat, te-
organizarea materialului artistic, dar totul se carnali- mele fundamentale, timpul şi destinul.
zează prin tensiunea poetică a implicării emoţionale, Vectorul se inversează, se porneşte de la gân-
a trăirii ideii. Implicarea lucidă este pentru a găsi ima- dul poetic, ideea meditativă, cu funcţie educaţională,
poemele sunt seminarii de educaţie morală, împărtă-

38