Page 103 - unirea6-7

6-7
Mihai Caba

O clipă de eternitate:

Nicolae Labiş

În eternitatea Timpului să ne oprim rememo-
rator, fie doar şi pentru o clipă, la poetul Nicolae
Labiş, născut la 2 decembrie 1935, în ţinutul mirific
al Mălinilor, aflat pe apa Suhei, ce străbate “cu şopot
limpede” hăţişul pădurilor de foioase şi brazi ale Ob-
cinei Stănişoarei, cel pe care Geo Bogza avea să-l
numească “puiul de cerb”, iar Eugen Simion avea
să-l definească emblematic de a fi fost “buzduganul
unei generaţii”.
Dacă ar mai fi trăit, “iedul Nicolae” ar fi îm-
plinit acum 82 de ani!
Cu un debut fulminant în poezie, “Fii dârz şi
luptă Nicolae!”, cu un talent sclipitor, Poetul “pri-
melor iubiri” urcă vertiginos şi strălucitor pe cerul
liricii româneşti a timpului său, devenind “o super-
novă” miraculoasă prin Lumina şi Culoarea Poeziei
sale. Mereu în “luptă cu inerţia”, fire romantică şi
năvalnică, devine în scurt timp o adevărată “stea” a
generaţiei sale, impunându-se cu forţa poeziei ce
ardea ca o torţă în inima şi cugetul său înaripat spre
înaltul celest.
Dar, fatidic sau nu, aripile zborului său cuteză-
tor i-au fost frânte (mărturisitor!) “la douăzeci de
ani şi încă unul” în urma unui tragic accident, pe- fiind considerată una dintre cele mai frumoase poezii
trecut în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, româneşti. Inspirată poetului de momentele trăitoare
când “pasărea cu colţ de rubin s-a răzbunat” ale “foametei din munţii Carpaţi”, care s-au succe-
(tramvai / cine ştie ce?), care l-a aruncat pe... un pat dat în chip nemilos ororilor războiului abia încheiat,
de spital, de unde a trecut prea dureros şi prea regre- poezia “Moartea căprioarei” înfiorează prin tragis-
tat... Dincolo... în 22 decembrie 1956. mul acestora: “Împleticit m-am dus şi i-am închis/
Se împlinesc curând 61 de ani de atunci, fără Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,/ Şi-am tre-
ca “misterul” morţii sale să fi fost elucidat vreodată! sărit uimit şi alb când tata/ Mi-a şuierat cu bucu-
Scurtă i-a fost să-i fie viaţa, scurtă i-a fost şi rie: - Avem carne!”
creaţia poetică, dar Poetul Nicolae Labiş este şi a- Despre Labiş şi “Moartea căprioarei”, scri-
cum şi va fi şi de-acum încolo, mereu şi mereu, în itorul Valeriu Butulescu avea să afirme cu tăria afo-
veacul de acum şi în cele ce or să mai vină, “o pu- rismului său: “Labiş a trăit puţin, dar pentru un
ternică şi emblematică personalitate a literatu- veac ne-a interzis să ne atingem de căprioarele
rii române”! poeziei”.
“Moartea căprioarei” reprezintă, desigur, o De fiorul acestei capodopere labişiene m-am
“chintesenţă” a liricii sale definitorii şi inegalabile, pătruns în suflet chiar de la prima ei lectură din anii

103