Page 82 - unirea6-7

6-7
poate-mi şopteşti, măcar o dată
numele lui…
… eşti în tranzit toamnă,
ştiu!!!
Tu ştii, Ieri
cât îmi e de dor?!!!

Inima simte ce trupul nu ştie!
Ce-ar fi?! când?
...mai ieri parcă te iubeam
Ce-ar fi dacă... acum ai devenit poveste!
iubirea nu mi-ar tăia respiraţia? mi-eşti linişte şi dor
dacă... furtună şi dorinţă
în loc de ecoul vocii iţi caut cuvântul
care se sparge de pereţii inimii, dar vorbele ţi se transformă
în zori de zi te-aş auzi şoptind într-o băutură malefică, ucigătoare...
„ buna dimineaţa!” şi poate neliniştea n-ar fi atât de adâncă
ce-ar fi dacă... dacă
mi-aş interzice uitarea? nu mi-ai fi atins cu aripile,
ce-ar fi dacă... sufletul
nu te-ai împovăra cu lucruri nespuse? rănindu-l
ştiu, rănindu-te!
mă pierd în nimicuri... am gonit noaptea de pe ochi,
e ca şi când însă mi-e imposibil să fac asta
aş cere Pământului cu ziua de „ieri”
să nu se mai învârtă în jurul Soarelui!
dar dacă...??!!! Închis!!!
- nu ezita să mă chemi -
iubirea are nevoie de cuvinte!
Ssttt!!
mi-ai ciocănit cumva
... Cu cireşe la uşa sufletului?
azi nu deschid!
Iubirea mea sunt tristă ca un dor
cu gust de cireşe amare! ce tulbură culorile toamnei
nu mă căuta în şi mă-nfior la gândul
jumatatea ta de vis... că te-ai putea strecura
nici în surâs pe furiş!
şi nici în lacrima de pe obraz cum să-ndrăznesc să-ţi întâlnesc privirea
când focuri ca-n iad,
nu mă căuta niciunde mă ard?
urăşte-mă! şi dacă cer îndurare
m-am vindecat de tine! cine m-aude,
cireşe nu mai sunt demult cine m-ascultă?
pe buze a rămas Ieri, sau într-o altă viaţă,
doar gustul (amar!) m-aş fi dăruit ţie
...mai bine vrăjmaşi o viaţă, cum se dăruieşte pământul arid ploii
decât - avid, cu sete, cu dorinţă -
nesinceră prietenie! azi, nu deschid nicio uşă!
nu-mi pasă că pleci
PREA AMAR! de ce mi-ar păsa?

82