Page 85 - unirea6-7
P. 85

6-7
                      Carina A.




                          Ienăşel                               dar am aflat trecând prin foc
                                                                ce e Iubirea, ce e Dorul
                                                                şi sub Stejarul meu e loc
                                                                s-adaste astăzi Călătorul...

                                                                Psalm (Te altoisem undeva în suflet)


                                                                Te altoisem undeva în suflet
                                                                şi-am aşteptat să-mi creşti şi să îmi iei
                                                                tristeţea adunată cu zgârcenie
                                                                şi s-o arunci departe-n lumi cu zmei –


                                                                mi-ai prefăcut tăcerea-n veselie
                                                                dându-mi din Tine-n fiecare zi
                                                                fie Lumină, fie aripa albă
                                                                şi am uitat ce-i moartea înc-o zi –

                                                                nici nu mai ştiu ce sunt, nici nu îmi pasă
                                                                atâta timp cât Eşti la mine-n gând
                                                                trăiesc şi viaţa-mi poate fi frumoasă:
                                                                îmi e de-ajuns să se transforme-n cânt...

                                                                Psalm (Trecând  păgân prin  clipă)


                                                                Trecând păgân prin clipă
                                                                Te iubeam...

              Stejarul  Mamvri                                  Mai ştii?

                                                                Îţi promiteam, învăluit în şoapte,
              „Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi,             c-am să mă dau pe mine însumi ţie,
              şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece,       că mut am să îndur amarul
              căci nu este nimic nou sub soare.” (Ecclesiastul 1, 9)  şi ochii mei vor fi privind spre Tine...

              prin pulberi de trecut – amprente                 Dar urletul
              aduc dovezi ale-ncercării                         îmi scapă prin retină
              de a păşi pe căi înguste                          spărgând vederea, firavă lumină...
              în nebunia transformării...
                                                                şi am aflat
              când gânduri mute par ecouri                      că nu îmi aparţin –
              ale Schimbării de pe munte                        cum pot să-ţi dau ce n-am?...
              apar în suflet numai doruri:                      cum să-ţi promit?...
              madlene ce-mi aduc aminte...
                                                                şi-apoi să te iubesc cum aş putea
              am stat cândva sub un Stejar                      Întâi de nu era iubirea Ta?...
              cu Oaspeţii cei mai de seamă:
              n-am ştiut atunci că-s la Hotar
              şi nu aveam habar ce-nseamnă...


                                                             85
   80   81   82   83   84   85   86   87   88   89   90