Page 90 - unirea6-7
P. 90

6-7
                  Regis Roman





                                                                chiciurile, porcăriile detestabile câştigau teren.
                                                                      Rămânea încurcat, pentru moment.
                                                                      - Salut! confirmă un răspuns la un imperativ.
                                                                Categoric după insinuare. De lemn după existenţă,
                                                                dar necesar sub aspect cotidian. Unui confrate în ale
                                                                sorţii. Un fost coleg de serviciu, Iemil Goleiescu,
                                                                trecuse pe lângă şi nu-l zărise din cauza posturii. Mai
                                                                tânăr în secundele scurse sub acelaşi soare diferit,
                                                                dar mai răblăgit în mobilitate. Se deplasa într-un scaun
                                                                electric mic, cu centrul de greutate jos, dar stabil. Şi
                                                                era  furios perpetuu. Probabil cauza atacurilor
                                                                cerebrale repetate. Ura totul. Însă mai dădea bineţe
                                                                unora când avea chef. Nu-l văzuse, dar nici nu
                                                                aşteptase replica lui surprinsă. S-a îndepărtat cu
                                                                maneta de viteze dată  la maxim. Se grăbea  să
                                                                surprindă cine ştie ce? Ori n-avea chef de alte palavre.
                       Îmi place                                străzi! Unde emigraseră tinerii? Viitorul? Departe.
                                                                      Oraşul îmbătrânise. Numai pensionari  pe

                                                                Dincolo. În axiologia tăcerii.
                           să zbor                              frumuseţea provine din lucrurile simple! Ce clişeu.
                                                                      - Salut. Repetă pentru sine, singur, gândind că
                                                                Nici vorbă, există chestii elementare, dar nu sunt
                                                                frumoase decât dacă le vedem noi astfel şi nu ne
                    Îmi place să zbor! Zicea, imaginându-şi că are  pierdem în detalii neimportante, în artificialităţi inutile,
              aripi reale, deşi n-a făcut-o efectiv niciodată. Nu se  în dorinţe false. Frumuseţea nu vine din lucrurile sim-
              puneau avioanele,  paraşutele, deltaplanele  ori  ple, ci din lipsa agresiunilor indezirabile, imbecile,
              mecanismele plutitoare.                           evoluţioniste. Dar lucrurile simple sunt frumoase. Este
                    Astfel cugeta un bărbat în vârstă, revoltat  o mare diferenţă, ca şi cum ai observa o iubire
              perpetuu şi cu întreruperi, asemănător vântului puţin  dezinteresată sau te prefaci că vezi iubirea care dă
              controlabil, dar în majoritatea timpului suportabil.  bine, este la modă, un fel de necesitate provenită din-
                    Făcuse mereu ceea ce dorise şi se adaptase  tr-o lipsă a alternativelor şi frică.
              conjuncturilor, însă tot cârcotaş acriticofob rămăsese.  Unii oameni se iubesc conjunctural şi contex-
                    În esenţa lui, îşi păstrase doza de neconformism  tual, de plictiseală, ca în cătunele cu puţine familii,
              idealistă, cinică, ironică, fără să se limiteze la haine  case unde se întâmplă fiindcă există o singură fată şi
              ori comportamente dubioase. Jubila când înţelegea  un băiat care este musai să se relaţioneze, dor n-or
              erorile cotidiane ce umpleau rutina celorlalţi.   rămâne singuri. De ce ar fi în oraşe altfel, unde totul
                    Nu voia să ajungă un sclav al obiceiurilor  este complicat de simplu? Dar rămânem ancoraţi
              selectate de el sau de alţii. Ritualurile proaste omoară  numai în complicat şi nu vedem frumuseţea. Prea greu.
              oamenii, nu timpul indiferent.                    Gândirea.
                    Îi plăceau obiectele frumoase. Însă, cu cât       - Smmut... strănută.
              îmbătrânea, avea senzaţia că-s tot mai rare. Pe cale    Mirosea a praf şi igrasie. Unele oraşe bătrâne
              de dispariţie. Mâncărurile nu mai aveau acelaşi gust,  miros a mucegai, oricâte substanţe active sunt folosite
              filmele se imbecilizau, muzica se maneliza, mirosurile  pentru împrospătare. Canalizările duduie de deter-
              îşi pierdeau din savoare şi altele, altele.       genţi, degeaba, aproape fierb nevrozate, isterizân-
                    Aici avea o dilemă: ori se pregătea de moarte  du-se că-s  singurele lucruri neiubite. Cine s-ar
              şi transforma chestiile estetice în desuetitudine, ori  îndrăgosti de o canalizare? Dacă o persoană are nări


                                                             90
   85   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95