Page 91 - unirea6-7

6-7
sensibile nu poate fi înşelată cu superficialităţi. Pereţii
surprinşi de izvoarele subterane încearcă să se
adapteze şi concubinează cu sporii. Parcă ar fi oameni
învăţaţi să supravieţuiască cu otrava. Ori se adap-
tează, ori se duc, preling, amestecă cu restul execrabil. de ar avea mai multe viteze. Renunţase la ele, să îl
Poate că ar fi trebuit să o ceară de nevastă! gândi ude până la piele, nu avea ce face. Îşi continuă
Dolescu. Dar nu o femeie care ar fi putut să-l refuze. preumblarea oftând.
O canalizare caldă, tumultoasă, supusă, singură, - Dă-o curată! şopti cu habitudine un îndemn
ascultătoare. Nu l-ar fi refuzat. Desigur. Şi ar fi fost rural, din copilărie, primit de la bunicii speriaţi la
original. Vai. fiecare furtună de grindină posibilă care le-ar fi distrus
Îi plăcea să fie inedit atât de mult, încât nu dorea culturile. Numai să nu rămână fără nimic, multă
să se compare cu o oaie. Restul sunt cam turmatici. muncă, trudă şi în câteva minute ar fi fost posibil să
Adică merg în turmă aiurea. Cum să se însoare cu o curgă praful.
turmatică? Mai bine cu o canalizare. Da. Numai să Cerul poartă o doză mare de hazard. Parcă ar
găsească una potrivită şi frumoasă care să-i zică da. fi un ocean întors cu fundul în sus. Da-i frumos. Acum
De nu o s-o înfunde. Dar nu. Nu o să facă asta. O să este senin, calm, liniştit şi imediat se poate tulbura, îşi
o lase liberă, şi canalizările au drepturi. Doar sunt aruncă nisipul apos peste fiinţele nevinovate de
pline de viaţă! Elementară, izolată, fără sau cu volan deasupra şi le sufocă cu mizerii, praf, viruşi, microbi,
pe dreapta. Tuşi, apoi îşi reveni la normalitate. bacterii, câte şi mai câte. Dar îşi bate joc de ei, nu-i
- Doamne! Ce-mi plac provocările. Gândi îneacă în câteva secunde, îi mai lasă să trăiască câţiva
înfumurat. Lucrurile noi, inedite, diferite, rezolvările ani să se distreze pe seama lor! Cerul este cea mai
de probleme pe care nu le-am văzut până în acel cinică făptură posibilă, oglindindu-se în ape îi este
moment. Să fie noi. Să mă bâlbâi când nu le dau de înşelat orgoliul. Noroc cu pământul care ne apără
capăt instant, să greşesc, sunt siderat de greşelile cum poate, fără am fi pulbere, nimic, deşert. Vai de
personale. Alţii le rezolvă cu o deprindere simplă cei care stimează şi venerează cerul cu toată
faptele de care mă lovesc, cei familiarizaţi cu frumuseţea lui morbidă...
contextualităţile, nu eu care nu mă recunosc în - Oh. Bătrânul se împiedecă de o lespede
asemenea conjuncturi. Cum să car o stâncă fără găsită întâmplător pe strada pavată cu dale obişnuite.
utilaje? Cum să iubesc o femeie fără speranţe? Cum Denivelarea de câţiva milimetri fusese suficientă să-l
să trezesc afecte fără consecinţe? Groaznic. Grozav. dezechilibreze. În centrul oraşului. Gândi că-i norocos
Gripal. Când terminase de cugetat, bărbatul se că nu era o urbe mare, n-are mulţi turişti, iar ruşinea
împiedecă. Era mai să cadă într-o groapă adâncă, o putea astâmpăra cu o bâlbâială. Ori obsesia iluziei
săpată de municipalitate şi marcată, lăsată singură pasului făcut în plus, degeaba. Efort conjugat cu lene.
pentru moment. Era un sfârşit de săptămână real. De ce să treacă peste un obstacol şi să nu depună un
Dolescu, un bătrânel obişnuit cu singurătatea. efort minim? Greşise punctul terminus. Vederea se
Păşea nesigur, dar încă o putea face prin oraş, căutând micşorează cu anii. Se împrăştiase pe trotuar atât de
punctele de acces a persoanelor cu handicap, erau tare, încât îi zburase proteza dentară, din buzunar.
rampe peste care trecea cu uşurinţă. Tristeţea unui Era mai avar ca scoţienii. Nu avea chef să investească
ultimatum al vieţii îl aducea deseori în situaţia de a în altele de acelaşi gen. O culesese cu doza necesară
vorbi de unul singur. Dacă n-avea cu cine s-o facă se de culpabilitate. Nu dorea nici ca restul să-i vadă
mulţumea să se satisfacă murmurând, vociferând. minusurile. Ţinea nespus la proteză şi o folosea numai
Uneori mai era întrebat de cunoştinţe: Ce ai spus? la ocazii deosebite, dacă întâlnea alte femei, în rest o
N-am înţeles, auzit! Răspundea: nimic, vorbeam ţinea cu preţiozitate la adăpost de accidente. Şi tocmai
cu mine. Nimic. Dacă vorbesc cuiva ridic tonul. haina îl trădase. Văzuse imediat o crăpătură în adânc.
Aproape strig. Nimic. Superficial, o vârî înapoi şi se prefăcu că n-a
Tună fără semne previzibile. Dolescu se observat-o, nu voia să cheltuie alţii cu alta. Spera să
speriase tresărind. Apoi observă în spate câteva nu se fi stricat. Din toată inima. O să-şi dea seama
formaţiuni noroase ameninţătoare. Încă mai avea mai încolo, amâna momentul trist pentru o perioadă
mâinile murdare de la căzătură. Degeaba le ştergea existenţială propice.
cu o batistă curată. Să grăbească pasul? Ar face-o Noroc că nu m-a văzut nimeni. Mormăia ră-

91