Page 96 - unirea6-7

6-7
Versurile scrise de Nina Gonţa amintesc de
stilul popular, abordând teme şi motive poetice
diferite.
Poeziile Dor nemărginit şi Doruri …multe
par nişte minipicturi unde apare o gamă largă de culori, Aceeaşi emoţie este prezentă şi-n poezia
de la verde la albastru etc., toate cu semnificaţiile lor: Zăpadă în april, făcând referire la faptul că-n anul
„Dor de verde-/ iarbă verde,/ dor de-albastru-/ cer 2017 a nins de Paşti, în luna aprilie: „ Zăpadă albă
albastru!/ Dor de sat natal cu flori,/ de căsuţa cu cade…/ nepoftită,/ peste iarba, frunza verde,/ peste
pridvor…/ Dor de râu,/ dor de ţară./ Dor de neam,/ creanga înflorită…/ Peste mugurul de trandafir,/ de
dor de tricolorul…/ brâu./ Doruri multe mă apasă…/ liliac… îmbobocit,/ peste tot pomul înflorit…/
Doruri grele!/ Cum să fac să scap de ele?/ Dar mai Zăpada albă cade…/ zile-n şir…/ într-un târziu
dor şi dor mai greu/ mi-este de copilul meu!” april…” ( Zăpadă în april).
Motivul zborului apare în poezia Zbor… Nu uită să prindă anotimpul de toamnă şi-n
unde dorinţa poetei este de a se înscrie în mrejele versului clasic.
coordonatele antigravitaţiei, până la levitaţie: „Într-o Pe conceptul de fugit irreparabile tempus
clipită,/ din pat m-am ridicat./ Mâinile… deasupra sunt construite poeziile: Aş vrea să opresc timpul în
capului…/ Şi-aşa, uşoară,/ învăluită,/ din cap până-n loc…, Nu-mi pierd timpul, Cât mai avem
picioare,/ într-un giulgiu alb/ …am zburat!/ În sus, în timp…Au trecut anii…: „Acum m-am apropiat de
jos…/ Un zbor ciudat,/ uşor şi…/ legănat…” o vârstă,/ când viaţa zboară-/ fulgerător!/ E ca o
Tema anotimpurilor este prezentă în poeziile: pasăre în zbor!/ Aş vrea s-o apuc de-o aripă,/ s-o
Anotimpurile, Toamnă… rece, Paşi… în iarnă opresc,/ pentru o clipă.”, Timpul unde consideră că
(construită în stil clasic), Zăpadă în aprilie, Mă El, timpul nu-i altceva decât programarea lui
bucură (dedicată oraşului Iaşi). Dumnezeu, S-a întâmplat ceva… Vremuri.
O fascinează anotimpul de primăvară şi Citind o poezie ca Vrăbiuţa de exemplu şi
consideră că: „fiecare anotimp îşi are farmecul şi nu numai această poezie, ci aproape întreg volumul
frumuseţea lui…”. aminteşte de stilul regretatului pedagog şi poet Vasile
Anotimpului de toamnă îi percepe sunetul Fetescu, iar poezia Un porumbel: „…Azi am văzut/
bacovian, cu atmosfera rece, sumbră, norii negri şi pe o şosea din Iaşi,/ un mort./ ...Nu rămăsese mult…/
oamenii care preiau din stările anotimpurilor: „Afară din el…/ Era…/ un porumbel”, ne duce cu gândul la
e frig,/ deşi abia e mijloc de toamnă!/ Poate că iarna poetul Ion Minulescu.
vrea să vină peste noi…/ mai devreme,/ poate că noi Autoportretul liric apare în poeziile: Durerile
suntem…/ mai reci,/ poate că timpul ne-a încurcat sufletului, Am închis ochii, Vă las.
ale noastre…/ poteci…/ nu ştiu ce astea toate vor să Poeta, prin intermediul comparaţiei, se
însemne…” (La mijloc de toamnă). autocaracterizează ca fiind o mare înverşunată,
Culoarea albă dată de zăpada iernii ploaie torenţială, trăsnet sub nuc, cutremur
înveseleşte sufletul poetei: „…Şi ce pufos e omătul,/ neaşteptat etc. Poezia O floare este semnificativă
geme slab sub paşii mei./ Iarna îşi duce iar…cântul,/ pentru preţuirea femeii, în general, plină de gingăşie
pe cărări, pe deal şi văi.// Albă e culoarea iernii/ te şi sensibilitate, comparabilă cu un poem cât o mie
îndeamnă să zâmbeşti./ Chiar de fulgi de nea tot de cuvinte. De menţionat şi faptul că ilustrarea grafică
cerne,/ simţi că iarăşi tu trăieşti.” (Paşi… în iarnă). a cărţii aparţine... autoarei.

Pictură de: Alina Deica

96