Page 92 - unirea6-7

6-7
suflând uşurat, ca un intelectual fricos să spună cu
voce tare ce-l doare. Dacă devine ridicol?
Orice om greşeşte, păşeşte uneori eronat, însă
îi este dificil să-şi facă eşecul public. Mai bine să se
piardă în anonimat. Avea puterea să pună vina pe Nu renunţ la nicio parte din mine. Nici măcar
ceva extern, nu pe prostia personală. Apoi îşi aminti inconştient. Dar am voie să râd. Destul am fost umplut
de singurătate. Care nu i se mula pe haine ca o cu tristeţe toată viaţa. Personală, nu vorbesc despre
reclamă. Rămânea interiorizată. a altora care nici nu-şi dau seama că trăiesc şi sunt
Ho, ho, murmură un zâmbet solitar. Dolescu unici, dar reacţionează din perspectiva unora, puţini,
îşi spunea că iubesc, dar nu-i răspunde nicio făptură. care râd de servilismul aplecaţilor. Manipulaţi mai rău
Antic. Hibernal. Şi invers, mă iubeşte cineva, ca bastonul interiorizat cu o fibră elastică naturală!
degeaba! N-avea ochi, sentimente, reacţii reciproce, - Oh, oh, rosti Dolescu în momentul în care
fiindcă relaţionarea fâlfâie indiferentă. realiză că din cauza gravitaţiei şi cârja s-a stricat. Se
Nu vi se pare cunoscut? Şi dacă vi se pare, unduia ca o undiţă cu care pescuieşti la plută. Adică
cine să recunoască în lumea imposturii sentimentele? îi genera cu toată seriozitatea nesiguranţă în traiectorii
Naivităţile atârnate pe pereţi şi venerate cu stoicism. şi se bălăngănea. Ce poate fi mai caraghios? Nimic.
Sau batjocorite, scuipate cu timiditate, umplute cu Şi oscilaţie, un deja-vu serios, dar un om în vârstă
spuze dezumflabile natural, indiferent de conjunctură este ţintuit locului. Tinerii îşi bat joc de el, cu naturaleţe,
sau aerul nepoluat, aceleaşi idei preconcepute pe care evitând situaţia identitară. Nu-i interesează defel.
le conştientizăm, ignorăm cu tărie. La un nivel identic Dolescu era inspirat de ideea că a avut o
diferă doar intenţia, intenţionalitatea. facticitate minuţioasă, orice producea era musai să
Cum aş afirma despre mine, persoana care aibă stabilitate. Perfecţiune. Ce altceva?
gândeşte parţial: sunt prost puţin, dimpotrivă, sunt Lucrurile complicate sunt în realitate simple,
prost desăvârşit, gradat în ideile din tunel, mărginite, banale, măsurabile. Nimic nu este interzis, inabordabil,
direcţionate, unice. complex, dimpotrivă, sunt doar necunoscute şi
Şi cretineala are doza specifică de originalitate! această inadaptabilitate generează paralizia,
Adică iubesc pe cineva, pe mine sau o combinatorie?! imobilismul, prostia. Dar este simplu când le
Sunt serios ori impostor, în ce frecvenţe disperate? descifrezi. În momentul în care îţi învingi temerile.
Credeţi că afectele rezonează diferit faţă de lumină? Frica este generatoare de inacţiune. Nu mai
Vă înşelaţi! Imaginea este primordială. Cea din minte. am de gând să-mi fie teamă de nimic dintre cele care
Este identică cu undele, sinusul, zilele: azi îmi place o mă înconjoară şi sunt senzoriale. Nu mistice. Magice.
blondă, mâine o negresă, poimâine o ciocolată cu Ci, palpabile.
lapte. La fel fac şi femeile, doar că se ascund şi se - Ohii. Vorbi Dolescu. Cine să mai aibă
vopsesc ca să-i debusoleze pe masculi. În consecinţă, răbdare cu bătrânii? Nimeni. Dar tot îi plăcea să
nu mai ştii care este blondă natural sau mulatră, zâmbească, a trecut dincolo de hlizire, nu mai aştepta
castanie, albinoasă, roşcată, pastelată. Din ultima de la nimeni, nimic.
cauză menţionată ezită bărbaţii! De aceea sunt Ce să aştepte de la umanioarele împovărate
nesigure femeile! de greutăţile cotidiene? Au coloana sinusoidală, ca
Facem orice pentru celălalt, cealaltă, disperaţi un şarpe terestru care se deplasează cu uşurinţă, altfel
că ne ajunge moartea. Uităm să zâmbim! Cine mai nu ştie a se mişca decât ondulatoriu. Un pupic dat
are chef de aşa ceva? Adică, ai chef să faci dragoste, şefului din stânga, celălalt dat şefului difuz din dreapta
dar nu în lumea de dincolo cu tot felul de rele şi nemărginirea ideologiilor trase pe nas cu fanatism.
impardonabile. Cine mai răspunde de aşa ceva? Tot mătănii făcute în liniile convexe ale orizontului.
Dracul! Dependenţe pe care unii le consideră sănătoase, cum
- Îmi place să mă joc. Dar sunt cam moş. Am să fie vindecabile? De ce? Să fim serioşi!
un baston de fibră de lemn cu care mă preumblu. Nu Dolescu ajunsese un pierde-vară care se
mi-e ruşine să recunosc asta. Doar nu este dinamită. plimba prin oraş de unul singur. N-avea nepoţi, familie,
Ei, şi? Tot mă distrez de lumea dimprejur cu toată consoartă, le dăduse tuturor cu cârja în spate. Adică
durerea de spate resimţită fără un virtual sprijin. Doar se ferise de orice relaţii cu efecte palpabile şi când a
nu vorbesc despre circumcizie. realizat că e muritor a fost prea târziu.

92