Page 33 - unirea 11

11
- Cum au fost ultimii ani ai lui Enescu?

Avea prieteni? S-a adaptat la Paris?
- Pentru Enescu, Parisul a fost totuşi un exil,
un loc în care s-a dus forţat de nişte împrejurări. Tim-
pul i s-a scurs dând lecţii de vioară şi compoziţie, ţi- Era un foarte bun cunoscător al poeziei româneşti, el
nând conferinţe, concertând. Sigur că s-a adaptat la s-a format în ambianţa culturală a Moldovei de odi-
viaţa franţuzească, pentru că era un om de lume, un nioară. Şi toate aceste daruri erau străbătute de un
om sociabil, care se descurca cu lejeritate în cercurile fior de spiritualitate adevărată. Enescu a fost un om
înalte ale Parisului, avea maniere, era plăcut la vorbă. foarte credincios, care cunoştea sărbătorile religioase
Dar pot bănui că, pe undeva, l-a ros sentimentul izolă- şi însemnătatea lor şi care mergea la biserica. Sufici-
rii şi al dorului de patrie. Prietenii spun că avea des ent să amintesc că în familia lui toţi înaintaşii bărbaţi
crize de melancolie. Locuia cu Maruca în Rue de fuseseră preoţi. Moştenirea aceasta spirituală a ţâşnit
Clichy, la nr. 26. Dar mai închiriase şi o vilă, Les însă la el într-un mod inegalabil de a face muzică.
Cytises, la Bellevue, la marginea Parisului, unde mer- - I-au adus anii petrecuţi în capitala Fran-
gea vara. Acolo, o dată pe an, îşi invita prietenii. Era ţei recunoaşterea occidentală pe care o merita?
o casă mare, cu un pian în sala de muzică, cu pereţii - Din păcate, Enescu n-a avut parte de recu-
încărcaţi de tablouri. Avea un Grigorescu, dar şi un noaşterea totală pe care o merita ca mare compozi-
portret al reginei Carmen Sylva, pe care aceasta scri- tor, decât după moarte. Până la apariţia operei sale,
sese, în limba germană, cu cerneală aurie: „Copilului Oedipe, în 1936, trecea în Occident drept un mare
meu sufletesc, George Enescu, care a cântat astăzi dirijor, un fabulos violonist şi un excepţional pia-
Bach, atât de divin, aşa cum îi doresc să fie cântat nist. Era, de asemenea, recunoscut şi ca unul dintre
el, peste o sută de ani”. Avea şi o intendentă franţu- cei mai buni profesori de vioară din lume. Mari vio-
zoaică, o femeie extrem de devotată, care îi păstrase, lonişti ai lumii s-au zbătut să lucreze cu el. Avea re-
în timpul celui de-al doilea Război Mondial, o bună cunoaşterea acestor talente, dar se plângea, adesea,
parte din manuscrisele autografe. Din mărturiile ca- că toată lumea îl socoteşte doar un simplu violonist.
re au rămas despre aceste întâlniri iese la iveală un Îl durea lipsa confirmării ca mare compozitor. Şi to-
Enescu jovial şi primitor, un om care nu discuta politi- tuşi, primii occidentali care i-au recunoscut meritele
că niciodată, care spunea bancuri şi anecdote, care au fost francezii.
nu amintea niciodată despre muzica lui, însă vorbea
cu o bucurie enormă de muzica românească, în care
avea o încredere nestrămutată. Vorbea şi despre Printre umbre
Bach, Wagner, Beethoven, care erau idolii lui, îl critica
uşor pe Mozart, pe care nu-l găsea destul de consis-
- Când a izbucnit boala lui? Într-o foto-
tent, dar se pleca în faţa capodoperei sale „Don Gio-
grafie făcută în Gara din Londra, în 1950, îl
vanni”. Şi vorbea foarte mult despre Moldova lui
vedem deja cocoşat de chinurile spondilozei.
natală, despre satul românesc, despre „Amintirile din
- Încă de la plecarea din ţară îl supăra grav
copilărie” ale lui Creangă. A fost un patriot adevă-
coloana vertebrală. Spondiloza i se accentua vizibil,
rat. Dacă nu ar fi fost atât de bolnav, s-ar fi întors, cu
umbla încovoiat ca un echer, iar, când ieşea în oraş,
siguranţă, în ţară.
se sprijinea adesea de prietenii săi. În 1950, la Lon-
- Credeţi că ceva din rădăcinile lui româ-
dra, în timpul unui concert, a făcut un accident cere-
neşti, din sentimentalismul lui moldovenesc, a
bral şi a căzut de pe podium. Cei prezenţi i-au telefo-
trecut şi în muzica lui?
nat imediat lui Yehudi Menuhin, care a închiriat rapid
- Fără îndoială! Suita „Amintiri din copilă-
un avion ca să-l ducă la Paris. E singura oară când a
rie”, Suita a III-a simfonică, Sonata în caracter
zburat cu avionul. Nu mai putea vorbi, dar ca să-i fa-
popular românesc, Sonata pentru pian şi violoncel
că pe ceilalţi să înţeleagă că are încă mintea întreagă,
sunt doar câteva din piesele inspirate de ţinuturile lui
a fluierat temele lucrării lui Bach pe care tocmai o
natale. Se spune că moldovenii sunt molcomi, blânzi,
dirijase. A fost internat la Paris, într-o clinică unde a
sentimentali şi foarte afectuoşi. Ei bine, exact aşa era
fost reanimat. De atunci, sănătatea lui s-a degradat
şi Enescu. Avea modestia şi bunătatea omului din po-
vizibil, lună de lună, până în iulie 1954, când, în timpul
por, dar avea şi hazul şi umorul sănătos al lui Creangă.
unei lecţii, a fost victima unui atac cerebral devastator,
33