Page 35 - unirea 11

11
- Cum vă explicaţi fascinaţia extraordi-

nară pe care a exercitat-o toată viaţa maestrul
asupra mai tânărului Yehudi Menuhin?
- În 1926, la Paris, micul Menuhin, în vârstă
de zece ani, i-a fost prezentat mestrului Enescu pentru Lammermour”/ „Lucia de Lammermoor” (operă
lecţii. După ce l-a ascultat cântând Simfonia spaniolă de Donizetti). Puţin după aceea, în dimineaţa zilei de
de Lalo, Enescu a exclamat: „Ce naiba vreţi să-l 4 mai, a închis ochii.
mai învăţ?” Şi s-a întors în ţară. Familia Menuhin, - Cine l-a vegheat până în clipa morţii?
sosită de peste ocean, îşi dorea însă atât de mult a- - În clipa în care a murit, înăuntru nu era decât
ceste lecţii, încât şi-a luat casă la Paris pentru a-l aş- infirmiera. Se spune, dar nu e nimic sigur, că în ajunul
tepta pe Enescu să revină din România. Curând, au morţii a trecut să-l vadă şi Regina Belgiei. A murit
început lecţiile la Bellevue. Lecţii pentru care Enescu noaptea şi nu a avut lumânare aprinsă la căpătâi.
nu a luat niciodată bani. Nu greşesc dacă aş spune - Cum se explică absenţa celei pe care a
că între ei se înfiripase o relaţie de-a dreptul părin- iubit-o atât de mult: soţia lui?
tească. Menuhin a fost „copilul” lui George Enescu, - Maruca nu locuia cu el la hotel. Nu s-a îngri-
cel care nu i-a deschis numai porţi muzicale, ci i-a şi jit de el niciodată, pretextând că ea nu se pricepe la
dezvăluit o lume fabuloasă, mustind de spiritualitate: îngrijiri medicale şi nici la gătit. De altfel, Maruca nici
l-a chemat în România, de care Menuhin a rămas nu l-a iubit pe Enescu pe cât a iubit-o Enescu pe ea.
definitiv fascinat; 40 de ani mai târziu, Menuhin a scris Să nu uităm că, încă de când se iubeau făţiş, în ciuda
o carte despre experienţa lui românească. Dar, ca să căsătoriei sale cu Mişu Cantacuzino, ea s-a încurcat
înţelegem mai bine ce a însemnat Enescu pentru el, cu Nae Ionescu, rănind grav sentimentele lui Enescu.
iată propriile cuvinte: „Enescu m-a subjugat înainte Iar de căsătorit cu el s-a căsătorit doar după ce soţul
de a răsuna prima notă. Chipul său, atitudinea ei a murit într-un accident de automobil. Avea o fire
sa, părul negru, întreaga faptură, afirmau parcă, mondenă, materialistă, dornică de pătrundere în cer-
sus şi tare, că aveai în faţă un om liber, puternic, curile înalte. Enescu a iubit-o, însă, fără margini.
neîncătuşat de nimic, înzestrat cu spontaneitate, - În încheiere, să mai elucidăm un mister.
cu geniu creator, cu înflăcărare. Iar muzica lui, Se spune că trupul neînsufleţit al lui Enescu
când a început să cânte, avea o incandescenţă era cât pe ce să fie răpit de comuniştii români,
care depăşea tot ceea ce întâlnisem până atunci.” de la Hotel Atala. E adevărat?
I-a purtat o neţărmurită dragoste şi l-a sprijinit enorm - E adevărat. Situaţia a fost însă limpezită de
în ultimii ani ai vieţii. Nu cred să existe un exemplu Maruca. Imediat ce a aflat, dimineaţa, că Enescu a
mai puternic de devotament şi dăruire în relaţia ma- murit, a fugit la notar cu ultimul lui testament, făcut la
estru-discipol în toată istoria muzicii. rugămintea ei, prin care o instituia ca legatară uni-
versală, anulând orice document anterior. Mai târziu,
Sobiţa cu petrol doi membri ai Ambasadei României la Paris s-au pre-
zentat la hotel, cerând proprietarului să li se predea
corpul lui Enescu, argumentând că face parte din pa-
trimoniul României. Maruca i-a lămurit că Enescu ple-
- Cum s-au scurs ultimele lui zile? Ştia că
case definitiv din ţară din cauza regimului totalitar şi
nu mai are mult de trăit? că nici prin gând nu-i trecea să se întoarcă în pa-
- Cu 36 de ani înaintea morţii, Enescu a avut o
trie. Numai că, nesatisfăcuţi, trimişii Ambasadei au
stranie premoniţie, pe care o povesteşte Zoe Cămă- rămas la hotel şi au început să dea târcoale. Marucăi
răşescu în „Amintirile” sale. Venise obosit şi înfome- i-a fost teamă să transporte coşciugul la Biserica Ro-
tat să supeze la tante Olga Duca, era cam frig în salon mână din Paris, ca să nu fie răpit pe drum. Prin urmare,
şi se aprinsese o sobiţă cu petrol. Întinzându-şi mâna
directorul hotelului a chemat poliţia ca să stea de pază.
să se încălzească şi parcă având o viziune, a spus: Într-un final, pe data de 7 mai, Enescu a fost înhumat,
„Je finnirai comme cela, vieux, paralyse, gateux!”/ cu slujbă religioasă, la Cimitirul „Pere Lachaise”, pe
„Voi sfârşi şi eu la fel, bătrân, paralizat, senil!”. Şi aceeaşi „stradelă” cu Georges Bizet.
totuşi, a rămas lucid până în ultima clipă. În seara de
Pe placa lui scrie:
3 mai, l-a vizitat violonistul Serge Blanc, care a în- Georges Enesco, Compositeur,
trebat, în şoaptă, în camera de alături: „Est-ce qu’il Membre de l’Institut. Commandeur
est encore lucide?”/ „Mai e lucid?”. Enescu a auzit De La Legion D’Honneur. 1881-1955.
şi a făcut imediat un calambur, răspunzând „Luci de
Din păcate, nicio menţiune că a fost român!

35