Page 34 - unirea 11

11
care i-a paralizat corpul pe jumătate. Se afla în apar-

tamentul din Rue de Clichy. Umorul nu l-a părăsit în-
să nici în ultima clipă. Vrând să comunice cu prietenul
său devotat care venise în vizită, compozitorul Marcel
Mihalovici, i-a scris pe o bucăţică de hârtie: „Mi s-a o strânsă prietenie. În ultima fază a bolii, când îi tre-
întâmplat azi. Dădeam o lecţie. Am simţit ceva mura mâna prea tare şi nu mai putea scrie, l-a rugat
în braţul stâng. Am fugit şi m-am întins pe pat. Şi pe acesta să transcrie unele nuanţe în partituri şi chiar
iată, s-a terminat cu mine. Nu mai pot vorbi. Cu să termine lucrările, când el nu va mai fi. Foarte apro-
atât mai bine, voi spune mai puţine prostii”. piat îi era şi pianistul român Georges Boskoff, ce pro-
- Îl încercau, probabil, şi gândurile sum- venea dintr-o mare familie aristocratică din Moldova,
bre ale sfârşitului. Nu a fost tentat să se întoarcă cel care i-a închis, ultima dată, capacul la pian.
să-şi revadă ţara?
- S-ar fi întors, cu siguranţă, dacă ar fi putut.
În 1951, Statul Român a dorit să-l aducă la Săptă- Pianul mut
mâna Muzicii Româneşti, pentru a patrona acest e-
veniment. Maestrul a acceptat să patroneze sărbă-
- Enescu n-a murit acasă, ci într-o cameră
toarea, dar a solicitat ca Academia Română să repri-
de hotel, un amănunt puţin cunoscut, chiar de
mească printre membrii înaltului for pe „epuraţii”
specialişti. Cum a ajuns, de fapt, acolo?
Dimitrie Gusti şi Constantin Rădulescu Motru, iar
- Chiar înaintea celui de-al doilea accident ce-
Ministerul de Interne să o elibereze din închisoare pe
rebral, fiindcă starea de sănătate i se înrăutăţise con-
soţia compozitorului Mihail Jora. Bineînţeles că aceste
siderabil, Marcel Mihalovici şi cu Yehudi Menuhin
lucruri nu s-au întâmplat. Să nu uităm că erau anii
au complotat să-l instaleze la Valee aux Loups, în
1950, anii cumpliţi ai sovietizării. Prin urmare, Enescu
fostul castel al lui Chateaubriand. Menuhin şi-a asumat
le-a răspuns într-o depeşă foarte politicoasă că, în-
toate cheltuielile şi s-a ocupat până şi de instalarea
trucât starea de sănătate i s-a agravat, aceasta nu-i
unui pian. Numai că Enescu a refuzat delicat, căci ar
mai poate permite nicio altă activitate în afara celor
fi însemnat să plece acolo fără soţia sa. Mai târziu,
pur mentale şi că, întrucât e nevoit să petreacă zile
tot Menuhin a vrut să-i instituie un fel de pensie via-
întregi nemişcat în pat, îi este absolut imposibil să că-
geră, ştiindu-se faptul că nu mai putea concerta, deci
lătorească spre România. Apoi, nu e de neglijat nici
nu mai avea mari câştiguri. Dar şi pe aceasta a refu-
influenţa Marucăi, care nu a dorit sub nicio formă
zat-o, cu modestie. Totuşi, fiindcă sănătatea i se agra-
întoarcerea în România comunistă. Mai târziu, chiar
va tot mai mult, ca să se poată bucura de unele avan-
înainte de moarte, prin 1954, a primit în vizită o dele-
taje, cum ar fi o infirmieră, mâncare gratuită şi altele,
gaţie românească. Printre membrii ei se aflau prof.
Enescu a fost mutat din locuinţa personală din Rue
Yehudi Menuhin, care a cântat pentru Enescu,
de Clichy 26 (care nu avea decât două camere mici
Serafim Antropov, un mare pedagog al violoncelului,
şi o baie pe care o foloseau şi ca bucătărie), într-un
baritonul Nicolae Herlea şi dirijorul Sergiu Comi-
apartament din Hotel Atala din Paris. Hotelul tocmai
ssiona, unii dintre ei având chiar misiunea de a-l
fusese renovat de trei români, care îl luaseră în pro-
convinge să se întoarcă în ţară. Dar el era mult prea
prietate, aducându-l la categoria de 4 stele. Maestrul
bolnav pentru a rezista unui asemenea drum, suferise
locuia la etajul 4, cu vedere la stradă, în apartamentul
deja al doilea atac cerebral.
cu nr. 40, care avea două camere mari, hol şi sală de
- Se rupsese cu totul de România sau mai
baie. Impresionat de suferinţa lui Enescu, directorul
ţinea legătura cu ţara?
hotelului i-a pus camera la dispoziţie gratuit, i-a asi-
- Ţinea o strânsă corespondenţă cu maestrul
gurat şi personal auxiliar, ba, fără ştirea lui Enescu,
Jora, cu care se şi înrudea, de altfel, şi cu compozitorul
i-a plătit şi consultaţiile medicului cardiolog. Se spune
Mihail Andricu. Mai era apoi Romeo Drăghici, avo-
că infirmiera - româncă - era plătită de însăşi Regina
catul lui, devenit între timp şi muzeograf, care se ocupa
Elisabeta a Belgiei, desigur, tot fără ştirea lui. În ca-
de drepturile lui de autor ce-i reveneau din România
meră, prietenii i-au adus un pian cu coadă, la care,
şi pe care, adesea, i le ducea personal la Paris. Era în
însă, Enescu n-a putut niciodată să cânte. Îi cântau
foarte strânsă legătură şi cu românii stabiliţi în capitala
însă aproape toţi cei care îl vizitau, ca să-i mai aline
Franţei. De compozitorul Marcel Mihalovici l-a legat
suferinţele.
34