Page 37 - unirea 11

11

curată, sfântă) intrând în taina iubirii şi aplicând-o la
viaţa noastră de zi cu zi, cu tot ce implică ea (iertare,
milă, etc., atitudini caracteristice lui Dumnezeu, în
primul rând, de unde şi nevoia de urmare a modelului capacitatea de a se îndumnezei, dar pus în el de
divin). Dumnezeu la creaţie (homo capax infiniti) şi că în
Învierea lui Hristos ne aminteşte pentru ce l-a aceasta constă demnitatea cea mai înaltă care îl face
făcut Dumnezeu pe om, care este scopul creaţiei şi pe om să fie o faptură singulară în întregul univers ce
ţelul ultim al vieţii, şi anume, transfigurarea universului i s-a dat pentru a-l cunoaşte, înţelege şi administra.
şi îndumnezeirea omului. Despre aceasta din urmă Iată de ce Învierea Domnului deschide o unică
elaborează Sf. Atanasie cel Mare, când justifică întru- perspectivă pentru înţelegerea de către om a propriei
parea Fiului lui Dumnezeu în istorie: „Dumnezeu s-a lui existenţe, persoane, situaţii, sens, cu implicaţiile
făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu”. Pro- aferente legate de libertate şi responsabilitate, discer-
cesul îndumnezeirii începe încă de aici prin grija nământ şi decizie în viaţa de zi cu zi, dar cu prelungire
specială a noastră faţă de suflet, potrivit învăţăturii în eternitate.
Mântuitorului, cu irevocabile consecinţe pentru viaţa Aşadar Învierea lui Histos devine temeiul nostru
veşnică. statornic de a trăi altfel viaţa noastră aici, cu bucuria
Despre existenţa sufletului după moarte au plenară a anticipării zilei celei neînserate din Împărăţia
vorbit şi anticii. Chiar superba exclamaţie a lui Horaţiu Cerurilor spre care înaintăm alături de Iisus cel înviat,
„Non omnis moriar!” („Nu se moare de tot!”) mărturisind şi cântând:
este extraordinară în acest sens. Totuşi, una este să „Hristos a înviat din morţi
ai intuiţia că după despărţirea de trup sufletul îşi con- Cu moarte pe moarte călcând
tinuă existenţa în veşnicie şi alta este să vorbeşti clar Şi celor din morminte
şi concret despre Înviere, despre învierea trupurilor, Viaţă dăruindu-le.”
cum a făcut şi a demonstrat Iisus. Cu alte cuvinte, in-
tuiţiile anticilor despre existenţa sufletului după moarte
„Basarabeancă”
au reprezentat o pregătire aperceptivă pentru învăţă-
Desen de
tura lui Iisus despre Înviere, învăţătură prin care El se
Dumitru
defineşte pe Sine Însuşi, cum spuneam, atunci când
declară: „Eu sunt învierea şi viaţa” (Ioan 11, 25), Verdianu
declaraţie care este în consens cu alte definiţii fun-
damentale, sau mărturisiri despre Sine, poate pe cât
de ciudate pentru auditorii Săi nepregătiţi pentru astfel
de revelaţii, pe atât de important de reţinut, interpretat
şi aplicat: „Nimeni nu s-a suit în cer decât numai
Cel ce s-a pogorât din cer, Fiul Omului care es-
te în cer” (Ioan 3, 13); „Eu sunt pâinea vieţii”
(Ioan 6, 35); „apa cea vie” (Ioan 4, 14); „Eu
sunt lumina lumii” (Ioan 8, 12), şi multe altele
asemănătoare, mărturisiri, afirmaţii, declaraţii pe care
niciun om, cât de celebru ar fi fost în timpul său nu
le-a făcut nici înainte de Iisus, nici după El.
Toate aceste mărturisiri despre Sine, extrem
de curajoase, erau în totală consonanţă cu faptele
Sale nu mai puţin şocante, dar prin care Iisus dovedea
lumii că este Fiul lui Dumnezeu, că este Dumnezeu
adevărat şi om adevărat, că deci, prin El, omul are

37