Page 41 - unirea 11

11
minuni sub formă ascetă
de sfârşit;

clipesc zorile poeme de lumină;
braţele mi se urcă fără vrere în cele patru orizonturi, dincolo de viaţă, e nevoie de soare;
iar eu, cel nimeni, zace în fărâme de gânduri tu-ul meu;
cuvânt comete de răzvrătire; ia formă de zăpadă neatinsă,
dialog cu salcia sub care
mileniul care-mi trăieşte mirajul degetelor a scris prima poezie,
silabiseşte strofe despre nemurire; un murmur de vis uitat,
cine să-l creadă? un mâine fără ieri,
purpurie amintire
dacă arhanghelii se ceartă, de atingere albastră...
atunci cine este Dumnezeu?
acum sunt iarna peste care
în ce rai făurit de cine m-am nins cândva;
ar trebui
să mă nasc? cineva aprinde o candelă.
şi e linişte...

Sculptură de Dumitru Verdianu

„Autoportret”

Desen de Dumitru Verdianu

41