Page 36 - unirea 11

11
Theodor Damian

Învierea

Domnului ca

temei existenţial

„Unde îţi este, moarte, boldul?
Unde îţi este, iadule, biruinţa?”
Sf. Ioan Gură de Aur
(Utrenia Învierii)
Unii vor răspunde precum Descartes: „Cogito,
Între toţi filosofii existenţialişti, vechi şi noi, ergo sum!” („Gândesc, deci exist!”).
Iisus Mântuitorul a fost cel mai important. El vine Acest răspuns însă nu este în deplină concor-
după antici şi odată cu ei, şi premerge pe moderni. danţă cu ceea ce relevă Iisus despre esenţa şi sensul
Marile teme existenţialiste: filosofia ca mod vieţii. Kierkegaard ar spune-o mai bine decât Des-
de viaţă, libertate şi responsabilitate, autenticitate şi cartes, punând accentul pe credinţă (credo, ergo
absurd, sens, decizie şi situaţie, pentru a enumera sum), iar Dostoevski şi mai bine, punând accentul
câteva, dezbătute de filosofi moderni celebri, pre- pe iubire (amo, ergo sum), câtă vreme omul este
cum Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Simone de chip al lui Dumnezeu care este Iubire (I Ioan 4, 8).
Beauvoir, Sartre, Camus, Dostoevski ş.a., sunt toate Deci, cum ne asigură Sf. Ioan Teologul, ră-
succint, practic şi explicit cuprinse în învăţătura mânând în iubirea lui Dumnezeu (adică practicând
Domnului Hristos. iertarea şi mila faţă de aproapele, iertarea fiind, de
Una dintre învăţăturile fundamentale predica- fapt, o formă a milei) rămânem în Dumnezeu, adică
te de Iisus, şi care, vrând, nevrând, mai mult sau mai în comuniune deplină cu Făcătorul tuturor lucrurilor,
puţin direct, îi va face pe ceilalţi filosofi să graviteze izvorul vieţii şi al nemuririi, făcut cunoscut nouă în
în jurul Mântuitorului, uneori nu în mod deplin Iisus Hristos Cel care ne-a garantat că prin credinţa
conştientizat, este aceea despre Învierea din morţi, în El, chiar dacă vom muri, vom fi vii (Ioan 11, 25),
învăţătură care schimbă radical înţelegerea despre El numindu-se pe Sine ca fiind Învierea şi Viaţa.
lume şi viaţă, care cere în mod imperativ un anumit Cum îi este însă caracteristic, Iisus îşi validează
fel de a fi cu aplicaţii şi implicaţii profunde şi decisive învăţătura Sa prin fapte. Deci vorbind despre Înviere,
atât în viaţa interioară a persoanei, cât şi în viaţa sa Iisus se arată pe Sine Domn, Stăpân asupra vieţii şi
exterioară. morţii, înviind pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui
Vorbind despre existenţialism şi existenţă, Iair, pe Lazăr, prietenul Său, şi El Însuşi înviind a treia
volens nolens mergem şi înspre o discuţie despre zi din morţi. Deci Învierea Sa, în principal, ne obligă
esenţă. Fără a intra în amănunte, s-ar putea pune aici să realizăm că are rost şi merită efortul să ţintim spre
următoarea întrebare: Care este esenţa existenţei asemănarea cu Dumnezeu (dobândirea sfinţeniei şi a
umane? nemuririi, sau, altfel spus, a nemuririi printr-o viaţă

36