Page 113 - Raport CNFIS 2015

ponderaţi întâi cu coeficienţii de echivalare aferenţi ciclurilor şi formelor de învăţământ distincte, iar apoi cu coeficienţii de cost aferenţi domeniilor fundamentale de studiu şi ramurilor de ştiinţă corespunzătoare acestor domenii. Pentru determinarea finanţării de bază corespunzătoare fiecărei universităţi se au în vedere caracteristicile proprii acesteia (anume numărul de studenţi echivalenţi unitari pentru ciclurile de licenţă şi master) precum şi parametrii mai generali ai sistemului în ansamblu, între care un rol determinant îl are alocaţia pe student echivalent unitar care depinde de (1) cuantumul finanţării alocate de la bugetul de stat şi (2) numărul total al studenţilor echivalenţi unitari prezenţi în sistemul de învăţământ superior. Pentru a evita șocurile în finanțare CNFIS a propus păstrarea nivelului coeficienților de echivalare și de cost în vigoare anterior (v. Anexa 1 a Metodologiei de finanţare aplicată în anul 29 2015 ), deși calculele privind costurile reale arătaseră că există disproporții considerabile între nivelul diferențelor determinate de coeficienții de echivalare și de cost și cele determinate de standardele de cost calculate potrivit reglementărilor în vigoare cu privire la planurile de învățământ, formațiunile de studii, normele didactice, salarii și celelalte cheltuieli din învățământul superior. Precizăm faptul că pentru finanţarea asociată ciclului de studii doctorale propunerea CNFIS pentru anul 2016 a menţinut principiul finanţării prin intermediul granturilor doctorale fundamentate printr-un set de calcule distincte pentru trei grupuri de domenii de finanţare diferenţiate sub aspectul valorii fondului de cercetare inclus în grant, precum şi prin niveluri diferite de finanţare a regiei şcolilor doctorale. În mod concret, fundamentarea valorii grantului anual pentru studenții doctoranzi înmatriculați începând cu anul 2011/2012 este detaliată în Anexa 5.1, unde se poate observa o ajustare a fundamentării valorii grantului doctoral, prin eliminarea diferențelor pe anilor de studiu, determinate de cheltuielile de regie a școlii doctorale (v. aplicare 2015). În domeniul de finanţare D1 sunt incluse cu precădere programele de studii doctorale asociate ramurilor de ştiinţe socio-umane. În domeniul de finanţare D2 sunt incluse cu precădere programele de studii doctorale asociate ramurilor de ştiinţe naturale şi inginereşti. În domeniul de finanţare D3 sunt incluse cu precădere programele de studii doctorale asociate ramurilor de ştiinţe biologice şi biomedicale. În domeniul de finanţare D4 intră programele de studii doctorale din ramura de ştiinţă Arte (fără cele din domeniul de studii universitare de doctorat Istoria şi teoria artei). V.2.2. Finanţarea suplimentară Finanţarea suplimentară se distribuie potrivit propunerii CNFIS pentru anul 2016 în funcţie de 15 indicatori de calitate grupaţi în patru clase mai generale. Acestea sunt detaliate în Tabelul 5.1 împreună cu ponderea specifică fiecărui indicator individual şi fiecărei clase de indicatori în ansamblu. Înainte de a formula unele observaţii specifice referitoare la indicatori şi clase trebuie precizate implicațiile principiilor avute în vedere de către CNFIS în elaborarea şi operaţionalizarea de ansamblu a componentei calitative a metodologiei de finanţare. Unul dintre aceste principii a fost relevanța disciplinară a indicatorilor de calitate. Pornind de la nomenclatorul domeniilor și specializărilor universitare, Consiliul a optat pentru un nivel analitic care, evitând riscul unei fragmentări excesive pe un număr mult prea mare de domenii, să asigure diferenţierea intra şi interinstituţională, anume ramurile de ştiinţă distincte ce subsumează multiplele programe de studii derulate în cadrul universităţilor. Astfel, propunerea de metodologie pentru anul 2016 a avut în vedere realizarea unor comparaţii între performanţa şi calitatea ramurilor de ştiinţă prezente în oferta educaţională a universităţilor publice şi nu compararea universităţilor în ansamblu. Miza centrală a utilizării ramurilor de ştiinţă drept criteriu de diferenţiere îl constituie evitarea unor comparaţii globale între universităţi, comparaţii care ar fi inevitabil distorsionate de către dimensiunile distincte ale instituţiilor de învăţământ superior, precum şi de specificitatea domeniilor de studiu încorporate de către acestea. Prin raportarea la ramurile de ştiinţă s-a dorit evitarea unor astfel de comparaţii globale ce 29 Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, Metodologia de alocare a fondurilor bugetare pentru finanțarea de bază și finanțarea suplimentară, a instituțiilor de învățământ superior de stat din România, pentru anul 2015 (OM nr.3888/26.05.2015). 113