Page 119 - Raport CNFIS 2015

V.3.3. Implementarea finanțării pe bază de granturi multianuale de studii Având în vedere demersurile anterioare ale CNFIS privind finanțarea prin granturi de studii și necesitatea optimizării în viitor a finanțării din fonduri publice a învăţământului superior, pentru anul 2015 CNFIS a susținut continuarea finanțării ciclului de studii de doctorat prin granturi de studii și și-a propus actualizarea analizei costurilor reale de la nivelul ciclurilor de licență și master, prezentată în rapoartele din anii precedenți, și detalierea acesteia pe domenii de studiu, inclusiv pe baza observațiilor și solicitărilor universităților și a analizei diferențelor existente pentru acestea, la nivelul cheltuielilor materiale și indirecte. Această detaliere a analizei costurilor reale pe student este convergentă cu tendințele existente la nivelul întregii Uniuni Europene, de promovare a calculului tuturor costurilor directe şi indirecte per activitate 32 sau/şi proiect, aşa numitul full costing . Pentru universităţi, determinarea costurilor totale este foarte importantă, întrucât permite, în principal, o realocare internă mai eficientă a resurselor şi îmbunătăţeşte procesul de luare a deciziilor strategice în baza unei mai bune înţelegeri a efortului investiţional. Având în vedere dificultăţile majore în determinarea costurilor totale ale programelor de studii, legate nu atât de calculul cheltuielilor de personal cât, mai ales, de determinarea mai precisă a cheltuielilor materiale şi de estimarea corectă a costurilor indirecte, CNFIS continuă analiza pentru estimarea costurilor reale și, implicit, a coeficienților de cost (de diferențiere între programe de studii), pornind de la faptul că alocaţiile bugetare pentru un student echivalent nu reflectă costurile reale ale programelor de studii respective, valoarea lor fiind semnificativ mai mică decât costurile, în cazul tuturor programelor de studii. Analiza comparativă a costurilor reale per student ale programelor de studii cu alocaţia per student fizic (atât cea corespunzătoare finanţării de bază, cât şi cea corespunzătoare finanţării instituţionale) subliniază discrepanţa dintre valorile estimate ale costurilor de şcolarizare şi alocaţiile bugetare și arată necesitatea majorării substanţiale a acestora, mai ales în cazul programelor de studii de licenţă. Totodată, această analiză comparativă a evidențiat faptul că sistemul actual de coeficienți de cost, care diferențiază finanțarea de bază alocată universităților pentru studenții înmatriculați în domenii de studii diferite, necesită o reevaluare de ansamblu, solicitările punctuale formulate de universități pentru majorarea coeficienților pentru unul sau altul dintre domenii riscând să producă distorsiuni la nivelul sistemului de finanțare. Dincolo însă de această discuție despre inadecvarea sistemului coeficienților de cost, discrepanţele semnificative dintre costurile reale şi alocaţiile bugetare demonstrează subfinanţarea gravă a tuturor programelor de studii, ceea ce are consecinţe semnificative în întreg sistemul de învăţământ. Pentru a funcţiona în condiţii de subfinanţare, instituţiile de învăţământ superior iau măsuri de comasare a cursurilor, de mărire a formaţiunilor de lucru, care conduc la scăderea calităţii procesului didactic, dar şi măsuri de mărire a normelor didactice la limita permisă de legislaţia în vigoare. Una dintre consecinţele cele mai grave ale subfinanţării programelor de studii, mai ales a celor de licenţă, se remarcă în cazul domeniilor care atrag mai puţini studenţi, unde veniturile nu pot acoperi costurile. În aceste situaţii există riscul major ca universităţile să ia în considerare o posibilă închidere a programelor de studii nesustenabile prin vechea politică de finanţare, cu consecinţe grave asupra acoperirii nevoilor sociale. Analiza datelor, prezentată în rapoartele publice anuale pentru anii anteriori, arată faptul că, pentru studiile de licenţă, alocaţia corespunzătoare finanţării de bază reprezintă între circa 33% şi 47% din costuri, iar alocaţia totală, circa 50%, până la 69% din costuri. Pentru studiile de masterat, alocaţia corespunzătoare finanţării de bază reprezintă între circa 37% şi 68% din costuri, iar alocaţia totală, circa 55%, până la 100% din costuri. 32 European University Association, Financially sustainable universities. Towards full costing in European universities (AN EUA REPORT), Brussels, Belgium, 2008 (accesibil la http://www.eua.be). 119