Page 29 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 14

Sub vălul enigmatic al amurgului, unde vânturile șușotitoare
dezvăluie secrete ancestrale,
Cutreier cavitățile minții mele, un călător în ținutul umbrelor și
ecourilor.
Privirea viitorului, rece și inflexibilă, coboară cu greutatea
nenumăratelor judecăți,
Să ne respingă generațiile viitoare, să stigmatizeze istoria
numele noastre ca trădători ai cauzei umane,
Totuși, vom compune imnuri pentru diformitate, distrugere,
nebunie, haos și întuneric.
În labirintul conștiinței, unde realitatea se răsucește și se
întoarce,
Devenim arhitecți ai propriei noastre anihilari, dansând pe
simfoniile disonante ale haosului,
Distrugerea înflorește ca un trandafir melancolic, fiecare petală
un fragment de disperare,
Nebunia, o mare necruțătoare, înghite țărmurile rațiunii,
trăgându-ne în adâncurile ei.
Însă în această îmbrățișare înfricoșătoare, o frumusețe ciudată
apare, o magie melancolică ce sfidează înțelegerea.
Întunericul, nu doar lipsa de lumină, ci un tărâm unde umbrele
prind viață,
Șoapte de visuri uitate și speranțe aruncate se învârt ca niște
fantome în noapte.
Îmbrățișăm diformitățile noastre, fiecare imperfecțiune un
testament al umanității noastre, o cicatrice pe tapiseria
existenței.
Să ne marcheze istoria ca incendiatori ai haosului, numele
noastre împletite cu țesătura distrugerii.
În inima acestei calamități, printre ruinele a ceea ce a fost
odată,
Se naște un imn, o elegie sumbră pentru dansul complicat al
creației și anihilării.
Nu cântăm despre zorii aurii, ci despre amurgul în care acum
trăim.

28