Page 30 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

Vocile noastre, țesute cu fire de nebunie și înțelepciune, răsună
prin coridoarele timpului,
Fiecare notă un testament al sfidării noastre, al acceptării
întunericului dinăuntru și dinafară.
Și după ce totul este cântat, iar lumea este redusă la șoapte și
umbre,
Să lase iarba să crească, un testament tăcut pentru renaștere și
reînnoire,
Căci chiar și în îmbrățișarea rece a mormântului, viața găsește
o cale să răsară,
Liniștea după furtună, o promisiune tăcută a ceea ce poate veni.
Să privească generațiile viitoare rămășițele imnurilor noastre,
Să vadă în nebunia noastră, o reflexie fracturată a potențialului
lor pentru haos,
În întunericul nostru, o oglindă a propriilor lor umbre,
Și în ierburile care cresc peste ruinele noastre, să găsească
semințele renașterii lor.
Suntem doar fantome în dansul temporal, moștenirea noastră
un cântec de disonanță și armonie,
Fiecare vers un urlet sfidător împotriva vidului, un memento că
am trăit, am luptat, am cântat,
Și chiar dacă respinși, chiar dacă numiți trădători, am
îmbrățișat noaptea cu teroare și mirare,
Compunând imnuri pentru haosul care ne-a născut și ne va
supraviețui,
Lăsând în urmă o poezie pentru viitor de descifrat și, poate, de
înțeles.

29