Page 28 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

plină de scintilații ale suferinței nerostite.
predic deseori și altora să își elibereze durerile,
dar propria mea arie mă ține capturat într-o gheară de liniște
rece,
simțind săgețile gândurilor ce traversează ca niște cozi de
comete,
pierdute în întunericul unui univers tainic.
mă întreb cui i-aș putea povesti povestea mea ce adâncește
ca un clopot sumbru, reverberând într-o ceață întunecată?
poetul din mine rămâne în pântecul tăcerii,
cuvintele lui încremenite, într-o eternă hibernare,
ascultând ecoul cântecelor celorlalți,
pedepsindu-mi sufletul că nu răsună la fel de profund.
dar de ce să mă plâng, când și eu fac parte din această
nesfârșită
răzvrătire tăcută a lumii interioare?
în fiecare metaforă ard flăcările nerostite,
dispersându-se în tumultul serii,
ca o stea căzătoare într-o prăpastie fără fund.
poate într-o zi voi avea curajul de a-mi elibera propria simfonie,
să deschid porțile ascunse ale pieptului și să dezlănțui dragonii
ascunși,
să dansez sub ploaia de speranțe și dorințe,
cu inima expusă luminii.
până atunci, rămân învăluit în liniște, ascultându-mă pe mine
însumi,
atingând corzile delicate ale tăcerii și acceptând umbra
cântecului meu necreat
ca pe o parte din suflet,
o poezie nescrisă, un cântec nespus, o magie tăinuită.

27