Page 106 - Raport CNFIS 2015

- Standardizarea structurii de personal în interiorul ramurilor de știință prin cerința ca minim 75% din personalul raportat având norma de predare în respectiva ramură de știință să aibă în același timp și calificarea în domeniul CNATDCU corespondent acelei ramuri de știință. - Cadrele didactice ce predau la un program de studii dintr-o anumită ramură de ştiinţă trebuie să aibă competenţe dovedite pentru disciplinele din posturile pe care le ocupă, nu neapărat calificare în domeniul CNATDCU al programului de studii. Ex. matematica la domeniul agronomie va fi predată de un cadru didactic cu competenţe în matematică nu în agronomie, iar acest cadru didactic va fi raportat la domeniul şi ramura unde ocupă postul.  Concluzie 5. Există variații foarte mari în raportarea datelor pentru indicatorul IC2.1, calitatea resursei umane, variații care se datorează în mare parte dificultății de completare a fișelor de verificare CNATDCU. Există, de asemenea, variații importante în tendințele centrale ale acestui indicator măsurat în funcție de domeniile CNATDCU, care pot ridica probleme importante în privința semnificației agregărilor în interiorul aceleiași ramuri de știință. o Recomadare 5.1. Pentru IC2.1, o posibilă alternativă, în condiţiile incomparabilităţii standardelor minimale între domenii CNATDCU, ar fi raportarea punctajelor CNATDCU la media domeniului CNATDCU în care se face raportarea (şi nu la minimul necesar pentru obţinerea gradului didactic). o Recomadare 5.2. Revizuirea standardelor CNATDCU pentru toate acele domenii de calificare pentru care cadrele didactice raportează îndeplinirea valorilor minime de peste 3 ori în medie, respectiv unde mediana (adică jumătate din numărul cadrelor didactice) raportează un scor CNATDCU de două ori mai mare decât minimul necesar. În aceste cazuri, standardele minimale ale CNATDCU sunt irelevante fiind prea slabe pentru a discrimina între performanțele cadrelor didactice.  Concluzie 6. Pentru indicatorii IC2.1 (calitatea resursei umane), IC2.2 (impactul cercetării științifice) şi IC2.3 (performanţa activităţii ştiinţifice), a căror bază de raportare este la nivel individual, se observă faptul că universitățile nu reușesc, în general, să culeagă date exhaustive de la absolut toate cadrele didactice/de cercetare, iar distribuția rezultatelor este puternic asimetrică către stânga (media semnificativ mai mare decât mediana). În plus, datele raportate la nivel individual sunt mai susceptibile în privința validității, dat fiind că un număr mare de persoane au raportat valori ce nu ar fi putut fi controlate de către structurile ierarhice (departamente, facultăți, universitate) într-un timp rezonabil. o Recomadare 6. Reverificarea Anexei 1 și revederea numărului de persoane pentru care au declarat date. Alternativ, anumiți indicatori ar putea fi calculați doar pe baza unui anumit procent din numărul total de cadre didactice și nu pentru întreaga populație. Actuala metodologie prevede colectarea de date exhaustive, de la întreaga populație de cadre didactice și apoi calcularea unor valorii medii pe ramuri de știință. O astfel de opțiune pare a se dovedi nefezabilă în condițiile în care universitățile nu pot obține date valide de la absolut toate cadrele didactice. 106