Page 12 - PROIECT CRISTI final (revizuit) CORECTAT

Consecinţele aportului inadecvat
Aportul redus de proteine determină apariţia malnutriţiei proteice sau proteocalorice (când SG
asociază şi cu reducerea aportului caloric). In cazul dietelor vegetariene este necesară

suplimentarea proteinelor, datorită valorii biologice scăzute a proteinelor vegetale. Excepţie face
dieta pe bază de soia, care necesită suplimentare de metionină doar la nou-născuţi.

Se consideră în mod eronat că prin creşterea consumului de proteine se obţine o mai bună
funcţionare a sistemului imun, scădere ponderală şi creşterea masei musculare. Aportul excesiv
de proteine duce la afecţiuni renale şi gastrointestinale.

MICRONUTRIENŢI

Vitaminele şi mineralele alcătuiesc laolaltă grupul micronutrienţilor, reprezentând substanţe ce
nu pot fi sintetizate în organism (deci trebuie procurate prin alimentaţie), nu au valoare calorică şi
sunt necesare în cantităţi mici - ceea ce le deosebeşte de macronutrienţi (proteine, lipide şi
glucide) - pentru a îndeplini funcţii fundamentale în cadrul proceselor vitale. Vitaminele sunt
compuşi organici cu structură complexă, iar mineralele sunt substanţe anorganice elementele
(care nu se pot fracţiona).

Vitaminele
În funcţie de comportamentul lor în diverse soluţii, vitaminele sunt clasificate în liposolubile (A,
D, E şi K) şi hidrosolubile (vitaminele din grupul B şi vitamina C). în vreme ce oricare dintre ele
se poate caracteriza, mai mult sau mai puţin frecvent, prin apariţia deficienţelor (în situaţia unui
aport alimentar insuficient sau a unei absorbţii intestinale defectuoase), efectele toxice ale unui
aport excesiv sunt posibile cu precădere în cazul vitaminelor liposolubile, care se pot depozita în
ficat şi ţesutul adipos; vitaminele hidrosolubile nu se acumulează în organism, eventualul surplus
fiind eliminat pe cale digestivă şi renală.

12