Page 17 - PROIECT CRISTI final (revizuit) CORECTAT

• Pentru realizarea efortului neuromuscular necesar unei activităţi sportive de calitate este
nevoie de o bogată irigare sanguină a organelor intens solicitate în efort, în dauna organelor
nesolicitate, cum este cazul tubului digestiv, care trebuie lăsat în repaus (este vorba de așa
numitul „conflict dintre muşchi şi stomac")
• După cum adaptarea organismului la programul de antrenament se face în timp, treptat, tot
aşa trebuie făcută
şi adaptarea la un regim alimentar modificat. De aceea, în cazul unor deplasări în alte zone
climatice, deosebite de cele de la noi (Olimpiada de la Melbourne, Campionatele mondiale de
volei din Brazilia, Olimpiada de la Tokio etc.) în care este nevoie de o modificare substanţială a
regimului alimentar, adaptarea organismului la noua alimentaţie trebuie efectuată treptat, mai din
timp, pentru prevenirea unor tulburări digestive ce pot apărea. în acest scop, condiţiile climaterice
deosebite trebuie cunoscute cu mult timp înainte, pentru ca atât pregătirea, cât şi alimentaţia să fie
adaptate acestor condiţii.
• Coeficientul de asimilare diferă nu numai după natura alimentului, ci şi după fiecare
individ în parte. Un sportiv poate asimila un aliment în întregime pe când altul, în mai mică
măsură. Acestea duc la concluzia că nu se poate concepe folosirea unui regim alimentar tip, care
să asigure maximum de randament pentru toţi sportivii. Este nevoie de o individualizare a
alimentaţiei.
În general, din punct de vedere al nevoilor energetice, se pot stabil, tre. mari perioade în alcătuirea
regimului alimentar al sportivului, ca şi în cazul antrenamentului:

• Perioada pregătitoare
• Perioada de întreceri (competiţională)
Perioada de refacere şi odihnă (de recuperare a forţelor organismului)
în perioada pregătitoare, regimul alimentar trebuie să satisfacă cheltuielile necesare muncii
depuse în producţie, la care se adaugă necesarul energetic pentru susţinerea efortului sportiv, în
medie 300 - 500 de calorii pentru fiecare oră de antrenament. în această perioadă, alimentaţia
trebuie să corespundă atât sub aspect cantitativ, prin consumarea unor cantităţi suficiente de
alimente, cât şi sub aspect calitativ, prin furnizarea principiilor alimentare de bază, în cantităţile
şi procentele corespunzătoare. Se urmăreşte ca printr-un regim alimentar adecvat să se formeze în
organismul sportivului rezervele energetice de care va avea nevoie în timpul concursului.

Glutamina şi refacerea după efort

Glutamina este cel mai abundent aminoacid din organism, cea mai mare parte a lui fiind stocată în
muşchi, dar se găseşte şi în creier, plămâni, sânge şi ficat. Este un aminoacid neesenţial, pentru
că poate fi produs în organism din alt aminoacid, acidul glutamic, însă poate fi considerat un
aminoacid condiţional esenţial, pentru că în perioadele de stres (cum este şi antrenamentul
intens), organismul nu poate face faţă numai prin sinteză proprie.

Celulele intestinului subţire, celulele renale şi cele ale sistemului imunitar sunt mari
consumatoare de glutamină, pe care o folosesc ca substrat energetic.
Suplimentele cu glutamină în sport se recomandă pentru că a fost constatat că această substanţă
previne catabolizarea masei musculare, amplifică sinteza proteică, măreşte depozitele de
glicogen, ajută la refacerea după efort şi stimulează funcţia sistemului imunitar. în condiţii de
stres metabolic se constată o scădere a nivelului de glutamina plasmatica. în timpul
antrenamentelor intense, muşchii eliberează glutamina în fluxul de sânge, producându-se o

17