Page 19 - PROIECT CRISTI final (revizuit) CORECTAT
P. 19

să ai probleme în timp, cu ficatul sau rinichii. în cartea d-lui prof. Dr. Ioan Drăgan „Medicina
               sportivă" este un paragraf edificator pentru această problemă: „Studiile noastre de peste 15 ani au
               arătat că în condiţiile în care se lucrează corespunzător, deci aceste proteine sunt consumate, nu
               apar disfuncţii hepatorenale nici pe timpul studiului şi nici la distanţă (în următorii 10 ani)."

               Puterea proteinelor la sportivi
               Proteinele îndeplinesc două funcţii majore, fiind nutrienţii principali responsabili cu creşterea şi
               refacerea structurilor organismului uman. Din această perspectivă putem vedea cât de importante
               sunt ele pentru atleți, şi în particular pentru culturiști.
               Fără  proteine, organismul nu ar fi capabil să  repare fibrele musculare distruse în timpul
               exerciţiilor şi nici nu ar avea suficiente „cărămizi" pentru a construi muşchi mari şi puternici.
               Proteinele sunt formate din componente numite aminoacizi. Există aproximativ 80 de tipuri de
               aminoacizi, din care aproape 20 au rol în creşterea şi refacerea musculaturii. Din aceştia 20, nouă
               sunt clasificaţi ca aminoacizi esenţiali, adică  aminoacizi fără  de care creşterea  şi repararea
               structurilor musculare nu ar fi posibilă. Ceilalţi aminoacizi sunt asociaţi cu creşterea, dar nu sunt
               indispensabili  şi de  aceea se numesc aminoacizi neesențiali; ei au doar un rol suplimentar  în
               promovarea creşterii.

               Surse de proteine
               O regulă pe care trebuie să ne-o amintim totdeauna atunci când ne gândim la conţinutul proteic al
               unor alimente este: „daca vrei să faci muşchi, trebuie sa mănânci muşchii". De aici s-ar deduce că
               cea mai bună sursă de proteine este carnea. Carnea albă (precum pieptul de pui sau de curcan) şi
               peştele (mai ales cel alb) sunt superioare din două motive. Nu numai că ele conţin un procent
               mare de proteine, dar au de asemenea o proporţie foarte scăzută de grăsimi. Consumând carne
               albă şi peşte, care conţin cantităţi mult mai mici de grăsimi saturate, se va menţine organismul
               sănătos, suplu şi o formă de invidiat. Albuşurile sunt în mod cert o sursă excelentă de proteine,
               dar aportul de gălbenuşuri trebuie  urmărit cu mare  atenţie din pricina conţinutului mare de
               grăsimi Ideea că e cel mai bine sa consumăm ouă crude este falsă, deoarece adesea organismul
               întâmpină dificultăţi  în absorbţia nutrienţilor conţinuţi în ouăle crude şi pot duce la dereglări
               gastrice. Produsele lactate, cerealele şi unele legume sunt de asemenea surse bune de proteine.
               Totuşi, acestea sunt inferioare peştelui şi cărnii, pentru că de obicei nu conţin toţi aminoacizii
               esenţiali.





               Cât de mult să mâncăm?
               Cantitatea de proteine ce ar trebui consumată  zilnic este un subiect foarte mult dezbătut  şi
               continuu  cercetat de cei care se ocupă  de culturism. A fost estimată  o medie de 1 gram pe
               kilogram-corp, ajungându-se până la 4 grame pe kilogram- corp la cui turiştii profesionişti de sex
               masculin. Cantitatea cel mai des utilizată  de către culturişti se află  undeva între aceste valori,
               adică  2-2,5  grame pe kilogram-corp. Un aport inferior acestor valori înseamnă  privarea
               organismului de resurse necesare dezvoltării şi refacerii, în timp ce a consuma mai mult decât este
               recomandat înseamnă pierdere de energie şi bani, deoarece cei mai mulţi oameni sunt incapabili
               să  metabolizeze această  cantitate zilnic.  Cei care pot să  metabolizeze mai mult  decât valorile
               amintite, fie iau steroizi (care cresc capacitatea organismului de a absorbi proteine), fie sunt
               excepţii genetice.

                                                             19
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24