Page 19 - PROIECT CRISTI final (revizuit) CORECTAT

să ai probleme în timp, cu ficatul sau rinichii. în cartea d-lui prof. Dr. Ioan Drăgan „Medicina
sportivă" este un paragraf edificator pentru această problemă: „Studiile noastre de peste 15 ani au
arătat că în condiţiile în care se lucrează corespunzător, deci aceste proteine sunt consumate, nu
apar disfuncţii hepatorenale nici pe timpul studiului şi nici la distanţă (în următorii 10 ani)."

Puterea proteinelor la sportivi
Proteinele îndeplinesc două funcţii majore, fiind nutrienţii principali responsabili cu creşterea şi
refacerea structurilor organismului uman. Din această perspectivă putem vedea cât de importante
sunt ele pentru atleți, şi în particular pentru culturiști.
Fără proteine, organismul nu ar fi capabil să repare fibrele musculare distruse în timpul
exerciţiilor şi nici nu ar avea suficiente „cărămizi" pentru a construi muşchi mari şi puternici.
Proteinele sunt formate din componente numite aminoacizi. Există aproximativ 80 de tipuri de
aminoacizi, din care aproape 20 au rol în creşterea şi refacerea musculaturii. Din aceştia 20, nouă
sunt clasificaţi ca aminoacizi esenţiali, adică aminoacizi fără de care creşterea şi repararea
structurilor musculare nu ar fi posibilă. Ceilalţi aminoacizi sunt asociaţi cu creşterea, dar nu sunt
indispensabili şi de aceea se numesc aminoacizi neesențiali; ei au doar un rol suplimentar în
promovarea creşterii.

Surse de proteine
O regulă pe care trebuie să ne-o amintim totdeauna atunci când ne gândim la conţinutul proteic al
unor alimente este: „daca vrei să faci muşchi, trebuie sa mănânci muşchii". De aici s-ar deduce că
cea mai bună sursă de proteine este carnea. Carnea albă (precum pieptul de pui sau de curcan) şi
peştele (mai ales cel alb) sunt superioare din două motive. Nu numai că ele conţin un procent
mare de proteine, dar au de asemenea o proporţie foarte scăzută de grăsimi. Consumând carne
albă şi peşte, care conţin cantităţi mult mai mici de grăsimi saturate, se va menţine organismul
sănătos, suplu şi o formă de invidiat. Albuşurile sunt în mod cert o sursă excelentă de proteine,
dar aportul de gălbenuşuri trebuie urmărit cu mare atenţie din pricina conţinutului mare de
grăsimi Ideea că e cel mai bine sa consumăm ouă crude este falsă, deoarece adesea organismul
întâmpină dificultăţi în absorbţia nutrienţilor conţinuţi în ouăle crude şi pot duce la dereglări
gastrice. Produsele lactate, cerealele şi unele legume sunt de asemenea surse bune de proteine.
Totuşi, acestea sunt inferioare peştelui şi cărnii, pentru că de obicei nu conţin toţi aminoacizii
esenţiali.

Cât de mult să mâncăm?
Cantitatea de proteine ce ar trebui consumată zilnic este un subiect foarte mult dezbătut şi
continuu cercetat de cei care se ocupă de culturism. A fost estimată o medie de 1 gram pe
kilogram-corp, ajungându-se până la 4 grame pe kilogram- corp la cui turiştii profesionişti de sex
masculin. Cantitatea cel mai des utilizată de către culturişti se află undeva între aceste valori,
adică 2-2,5 grame pe kilogram-corp. Un aport inferior acestor valori înseamnă privarea
organismului de resurse necesare dezvoltării şi refacerii, în timp ce a consuma mai mult decât este
recomandat înseamnă pierdere de energie şi bani, deoarece cei mai mulţi oameni sunt incapabili
să metabolizeze această cantitate zilnic. Cei care pot să metabolizeze mai mult decât valorile
amintite, fie iau steroizi (care cresc capacitatea organismului de a absorbi proteine), fie sunt
excepţii genetice.

19