Page 21 - PROIECT CRISTI final (revizuit) CORECTAT

Proteinele şi antrenamentul de anduranţă
Proteinele şi părţile lor componente, aminoacizii, fac parte din nutrienţii esenţiali pentru
menţinerea vieţii. Organismul are capacitatea de a sintetiza anumiţi aminoacizi (neesenţiali), alţii
trebuie obţinuţi din alimentaţie (aminoacizii esenţiali sau indispensabili). Astfel, de fapt, cererea
organismului nostru nu este pentru proteine perse, ci pentru cei nouă aminoacizi esenţiali, pentru
care am pierdut în procesul evoluţiei capacitatea de a-i sintetiza. Pentru a iniţia creşterea masei
musculare (hipertrofie) şi ameliorarea forţei musculare, este imperios necesar ca sportivii să aibă
echilibrul azotat pozitiv. Echilibrul azotat se determină prin măsurarea aportului de azot prin dietă
(proteinele au 16 % azot), din care se scade azotul eliminat prin urină, sudoare şi materii fecale. O
problemă dezbătută de mai bine de 100 de ani a fost cantitatea de proteine necesară pentru a
optimiza sinteza proteinelor în organism şi a intensifica hipertrofia şi forţa musculară. Actuala
doză zilnică recomandată pentru proteine este de 0,8 g/kg corp/zi. Aceasta doză pentru proteine a
fost concluzia unor studii de specialitate pe termen scurt şi pe termen lung asupra echilibrului
azotului la subiecţi al căror stil de viaţă era în principal sedentar. Date recente indică următorul
fapt: culturiştii trebuie să beneficieze de un aport de proteine peste doza zilnică recomandată.

De ce ar trebui atleţii să beneficieze de mai multe proteine decât cei sedentari?
Investigaţiile realizate în idea de a examina nevoia de proteine şi aminoacizi în plus la atleți au
urmat două linii de cercetare. Prima este teoria conform căreia exerciţiile provoacă distrugerea
ţesutului muscular activ, care necesită proteine pentru a permite ţesutului să se regenereze şi să se
hipertrofieze compensator. Acest mecanism este important pentru atleţii care fac antrenamente cu
greutăţi, în regim de rezistenţă, şi care au nevoie de o mare rezistenţă şi forţă musculară.
A doua teorie este aceea care spune că exerciţiile accelerează oxidarea aminoacizilor pentru a
produce combustibilul necesar activităţii musculare, şi astfel proteinele din suplimentele nutritive
vor fi folosite ca sursă auxiliară de energie. Această a doua teorie este considerabil mai
importantă pentru atleţii de anduranţă. Aminoacizii servesc drept „cărămizi" pentru sinteza
proteinelor ce intră în alcătuirea muşchilor scheletici. Antrenamentul de rezistenţă este un stimul
puternic pentru creşterea ratei încorporării aminoacizilor în proteinele musculare. în ultimii ani, s-
au strâns dovezi care duc la concluzia că sportivii, în speţă cui turişti i, care se supun unor
antrenamente cu greutăţi în regim de rezistenţă au nevoie de proteine în exces faţă de obişnuita
doză zilnică necesară, pentru a menţine pozitivă balanţa azotului şi pentru a optimiza dezvoltarea
musculară. Din aceste date s-a estimat că doza recomandată ar fi 1,7 -1,8 grame proteină pe
kilogram corp pe zi pentru atleții implicaţi în activităţi fizice cu greutăţi şi în regim de rezistenţă.
Consumul de proteine la un nivel mai mare de 2 grame/kgcorp/zi nu va aduce beneficii în plus,
deoarece acele proteine suplimentare vor fi oxidate şi folosite în producerea de energie, în loc să
participe la ameliorarea sintezei proteice.

Astfel, în timp ce mulţi atleţi trăiesc cu impresia că „mai mult înseamnă mai bine", acest lucru nu
este valabil şi pentru proteine. Atenţie, mai mult este mai bine - dar numai până la un anumit
punct. Alţi factori nutriţionali pot afecta cererea de proteine Aportul total de energie, ca şi
compoziţia dietei, pot altera metabolismul proteic. Dacă sunt consumate prea puţine calorii,
aportul proteic care în mod normal ar realiza un echilibru pozitiv al azotului, în acest caz ar putea
să negatweze echilibrul azotului. Mai mult, dacă carbohidraţii din dietă sunt prea puţini, rezervele
de glicogen se vor consuma mai repede şi în acest caz proteinele vor fi folosite pe post de

21